Se zice că medicul de la ţară este un om singur, dar puternic. Ieşit din mediul său, aruncat şi înfipt într-un alt mediu în care trebuie să se integreze. Este un om singur cu o responsabilitate mare. Cabinetul unui medic de familie de la ţară are şi el farmecul lui, dar depinde foarte mult de ce vrea fiecare să facă. Adică poţi să rămâi într-un cabinet cu linoleumul rupt şi trei folii de aspirină pe raft sau poţi să bagi bani din buzunarul propriu într-o placă de faianţă, într-un raft sau mai cine ştie ce, sau poţi pur şi simplu să te rogi de consiliul primăriei locale până ţi se face rău să-ţi dea bani să zugrăveşti cabinetul sau să faci dezinsecţie.
Pe un soi de drumeag care pare că făcuse cunoştinţă cu primul şi ultimul strat de asfalt cu mai bine de jumătate de veac în urmă, un drum găurit, tocmai bun pentru făcut jaloane. Aşa am ajuns cu chiu, cu vai în comuna Reghiu, din judeţul Vrancea. A, şi am uitat să vă spun că drumu' ăla anevoios şi plin de hârtoape ce sfidează cu dispreţ orice teorie inginerească nemţească era drum naţional. Asta ca să nu vă închipuiţi că am fi luat-o pe cine ştie ce drum comunal sau, mai rău, sătesc.
Să fii pacient în zona Reghiu poate deveni o adevărată aventură. Să nu mai vorbim însă despre medicii de pe ambulanţă. Comuna Reghiu este una fericită. Are şi medic de familie, şi centru de ambulanţă, care poate deservi toată zona.
Din cauza drumurilor de munte impracticabile, pacienţi duşi cu căruţa sau traşi cu sania şi cadre pline de noroi sunt nişte imagini obişnuite pe timp de ploi sau ninsoare. Drumul devine astfel cel mai mare duşman şi obstacol al sătenilor şi al cadrelor medicale. Medicul comunei, Ion Berechet, care face zilnic naveta între comuna unde are casa şi Reghiu, aproximativ 60 de kilometri, şi-a luat jeep, pentru că iarna nu ar putea să ajungă la cabinetul medical.
"Au fost cazuri
