Poetului, prozatorului şi profesorului din Jibou nu-i plac tinerii care neagă fără argumente tot ce a fost realizat până la ei.
„Îmi place să gândesc ceea ce spun şi scriu, dar nu-mi reuşeşte de fiecare dată.
Îmi place că îmbătrânesc, dar nu-mi place cum. Bunăoară, mă aşteptam să mă bucur de o tinereţe spirituală perpetuă, şi nu-mi place când constat că acest fenomen depinde în mare măsură de acei care ne conduc, la nivel naţional, neaveniţii, submediocrii cu ifose, vai, ereditare”, spune poetul, prozatorul şi profesorul trăitor la Jibou Viorel Tăutan.
Ajuns la vârsta înţelepciunii, după o viaţă dedicată cărţilor şi elevilor, Viorel Tăutan este trist constatând că „prinşi de angoasa penuriei financiare, absolvenţii buni şi foarte buni ai liceelor noastre au migrat spre zări mai bune, iar cei mediocri şi slabi au devenit impostori (ca, de altfel, în toate domeniile), dascăli dezinteresaţi de lectură. Sigur că sunt şi excepţii”.
Omul de teatru Viorel Tăutan a fost instructorul şi mentorul unor apreciaţi artişti ai scenei din Jibou, printre care Dora Ortelecan, Luminiţa Văleanu, Călin Mureşan şi Szabó K. István. După 1990 a predat limba şi literatura română şi latină la Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” din Jibou. A publicat trei plachete de poeme şi monografia liceului menţionat. În prezent este profesor pensionar, continuându-şi activitatea publicistică şi pregătind o carte de memorii de călătorie şi un volum de teatru şcolar.
Ce-i place
„Îmi place tot ceea ce fac, în segmentele de timp afectate acelei acţiuni. Apoi constat că era mai mai mult sau mai puţin bine altfel. Îmi place să constat o efervescenţă culturală în care tinerii artişti au iniţiative creative incontestabile şi valoroase”, declară Viorel Tăutan.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac acei tineri care neagă fără argumente, într-un limbaj dur, ireverenţios,