Alberto Manguel, unul dintre marii cititori ai vremurilor noastre, autorul unei minunate istorii (personale) a lecturii (care aşteaptă de ani buni să fie tradusă şi în româneşte), povesteşte în Biblioteca, noaptea o întîmplare curat nabokoviană. Nu e una dintre acele surprize ficţionale care deturnează aşteptările oricărui cititor, ci o întîmplare reală, povestită de sora lui Nabokov într-o scrisoare reluată în Nostalgia, o istorie care cu greu s-ar mai putea petrece în vremurile noastre: „În timpul insurecţiei cehe împotriva naziştilor din mai 1945, pe cînd trupele ruseşti intrau în Praga, bibliotecara Elena Sikorskaia, sora lui Vladimir Nabokov, şi-a dat seama că unii dintre ofiţerii nemţi care tocmai se retrăgeau nu înapoiaseră bibliotecii unde ea lucra mai multe cărţi împrumutate. Împreună cu o colegă, au hotărît să recupereze volumele lipsă şi au întreprins o adevărată acţiune de salvare ieşind în străzile ocupate de camioanele ruse victorioase. «Am ajuns în casa unui pilot german care ne-a dat, cît se poate de calm, cărţile» – îi scria ea fratelui său, cîteva luni mai tîrziu. «În acel moment însă nu mai avea nimeni voie să traverseze strada principală, iar nemţi cu mitraliere se aflau peste tot.»“ Sora lui Nabokov, crede Manguel, încerca să păstreze, instinctiv, o ordine a bibliotecii de care era răspunzătoare şi care era imaginea unei ordini superioare, imuabile şi eterne. „Bibliotecile solide, de lemn şi de hîrtie, la fel precum bibliotecile ecranelor tremurătoare şi fantomatice – scrie Manguel, aducînd bizara întîmplare în prezentul nostru digitalizat – fac dovada rezistenţei credinţei noastre într-o ordine eternă şi universală a cărei intuiţie şi vagă percepţie, uneori, o avem.“

DE ACELASI AUTOR Mărunte apocalipse „Un canto para la cultura” Atac la cadru O Casandră

Între televiziune şi Internet, lectura a devenit însă un obicei vag vetust,