De ce erorile clasei politice se sparg mereu in capul omului de rind? Cu 80 de ani in urma, lumea se afla tot in criza. Cu toata saracia omniprezenta pe atunci, marea depresiune - cum i s-a spus - a durat patru ani. Astazi, planurile de restringere economica pe care si le-au facut tarile europene, indiferent daca sint sau nu membre UE, se intind pe o perioada mai lunga, Germania ajungind cu previziunile pina in 2016. Mai optimist, Guvernul Romaniei si-a propus inca de anul trecut sa iasa din recesiune, dar media realizarilor economice s-a incapatinat sa ramina in primul trimestru negativa, chiar daca foarte aproape de zero (-0,3%), in comparatie cu Produsul Intern Brut al ultimelor trei luni din 2009. Diferenta este, totusi, colosala, pentru ca pe tot anul trecut a fost o cadere generalizata de 7 la suta. Motivul prabusirii cel mai des invocat il constituie campaniile electorale din 2008 si 2009. Celalalt motiv, stinjenitor pentru destui politicieni, este ca in doua din cele trei luni finale ale anului trecut Romania nu a avut Guvern. Cineva ar trebui sa plateasca pentru asta. Din nefericire, clasa politica nici macar nu a catadicsit sa miste un deget, ca gest de solidaritate, reducindu-si simbolic indemnizatiile. La fel cum nimeni nu a fost pus sa plateasca pentru referendumul prezidential din primavara lui 2007, cind presedintele a fost suspendat fara macar sa se faca un "studiu de piata" al afacerii. Costisitorul referendum ce a urmat l-a repus in functie pe Basescu, dar banii organizarii votului au ramas dusi pe apa simbetei. Acum, PSD ar vrea un nou referendum, in care populatia sa fie intrebata daca e de acord cu scaderea salariilor si pensiilor, cu masurile de austeritate, in general. De ce nu unul in care intrebarea sa fie: "Sinteti de acord cu dublarea salariilor si pensiilor?". Daca social-democratii sint in criza de idei, in schimb, liberalii au ramas cu g