O fi necesară, din punct de vedere economic, tăierea pensiilor cu 15%, dar din punct de vedere moral este echivalentul unei palme aruncate cu neruşinare peste obrazul plin de riduri al unei generaţii ce şi-a câştigat prin muncă dreptul la o bătrâneţe decentă.

Guvernanţii se ascund în spatele unor cifre care, în sens strict matematic, demonstrează marasmul economic în care s-a afundat România. Şi ne spun că s-a ajuns la fundul sacului şi că trebuie să ne sacrificăm cu toţii. În spiritul acestui sacrificiu, miniştrii taie câteva sute de mii din veniturile lunare ale marii mase a pensionarilor care, până acum, supravieţuiau de pe o lună pe alta cu 6-7 milioane de lei vechi. Urmează, aşadar, ca marea masă a pensionarilor să se descurce cam cu cinci milioane de lei, ceea ce, să recunoaştem este o misiune aproape sinucigaşă. Acesta este sacrificiul lor. Dar sacrificiul guvernanţilor? Normal ar fi să-i vedem pe miniştri cum se duc şi cu bicicleta la serviciu, aşa cum fac - bineînţeles, dacă agenda zilei le permite - oficialii din alte ţări mult mai civilizate decât a noastră. Miniştrii români au, însă, o altă viziune a sacrificiului pe timp de criză. Să luăm exemplul lui Gabriel Oprea, ministrul Apărării. Se aude că acesta s-a enervat fiindcă nu a fost aşteptat cu garda de onoare, săptămâna trecută, când a ajuns la Brăila, atenţie!, în calitate de prieten al lui Culiţă Tărâţă, la o acţiune organizată de acesta în Insula Mare. Asta a spus-o chiar Oprea, pe bac, unor jurnalişti: "Nu dau declaraţii, fiindcă n-am venit în calitate de ministru, ci de prieten al lui Tărâţă!". Aşadar, doar aşa, din simplă amiciţie cu Culiţă, a zburat cu elicopterul Ministerului Apărării şi i-ar fi plăcut să-l aştepte garda de onoare. Pe logica asta, probabil că doar dacă era chemat în misiune de război ar fi călătorit cu maşina personală, în spirit de sacrificiu pentru vremurile de criză! @N