“Originalul Laurei”, romanul pe care scriitorul de origine rusă Vladimir Nabokov nu a mai apucat să-l termine (a murit în 1977, când lucra încă la manuscris) ar fi trebuit să fie ars conform dorinței autorului transmisă prin testament. Primul executor literar al operei lui, soția Vera Nabokov, a păstrat însă manuscrisul așa încât marea dilemă – aceea de a-l publica sau de a-l arde – i-a revenit, după moartea ei (1991), fiului Dmitri Nabokov. Abia în 2009, după decenii bune în care a ținut lumea literară în expectativă, Dmitri le-a dat cu tifla scepticilor, publicând “Originalul Laurei”. La numai un an de la apariația în engleză (editura britanică Penguin) iată că Polirom îl face accesibil și cititorilor din România, îmbogățindu-și totodată seria de autor “Vladimir Nabokov”. Până când “Originalul Laurei” va putea fi răsfoit – lansarea va fi pe 12 iunie la Salonul Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, București) – scriitoarea și traducătoarea Veronica Niculescu povestește despre ce a însemnat traducerea acestui text și despre ce-l face atât de special din punct de vedere literar.

Oana Pulpă: Vă gândeați în 2008, când Dmitri Nabokov încă era nehotărât în privința publicării, că “Originalul Laurei” va vedea vreodată lumina tiparului?

Veronica Niculescu: Da, eram aproape convinsă că lucrul acesta se va întâmpla. Nu aveam însă nici cea mai mică bănuială că îl voi traduce eu. Din momentul în care a fost dat acceptul lui Dmitri Nabokov era evident că Editura Polirom va include cartea în seria de autor “Vladimir Nabokov”. Eu am lucrat după ediţia americană, publicată de Alfred A. Knopf şi îngrijită de Dmitri Nabokov, o ediţie de referinţă, superbă, care reproduce fişele scrise de mână. Le reproduce, de altfel, dar într-o machetare diferită, şi ediţia de la Polirom.

Cum considerați decizia lui Dmitri de a publica manuscrisul având în vedere că Vladimir