Dierk Hirschel, economist-şef la la Confederaţia sindicatelor germane (DGB ), explică pentru FP România cum au reuşit nemţii să ţină şomajul în frâu, în pofida scăderii producţiei. El avertizează însă că băncile continuă speculaţiile, în timp ce guvernul se îndatorează pentru a menţine locurile de muncă.

FP România: De ce s-a înregistrat tocmai în Germania o scădere economică de două ori mai mare decât în SUA sau în spaţiul anglo-saxon? Dierk Hirschel: O explicaţie sunt exporturile - 50% dintre bunuri şi servicii se duc în afară. Iar când economia mondială este afectată, ţările dependente de exporturi sunt cele mai afectate. În plus, suntem dependenţi de industria automobilului. Unul din cinci locuri de muncă depinde de acest sector în Germania. Surplusul de producţie în acest domeniu este de 20%-30% la nivel mondial şi nu este absorbit de piaţă. În Germania, avem o combinaţie de scădere economică obişnuită, care apare într-o economie de piaţă odată la 4-5 ani, cu o criză a pieţelor financiare, o criză a industriei auto şi a exporturilor. Deocamdată aţi reuşit să ţineţi şomajul în frâu. Cum va evolua situaţia economică din Germania? Depinde în primul rând de evaluarea mai multor riscuri şi importantă este, cred, dezvoltarea pieţei muncii. Deşi am avut cea mai mare scădere economică din PIB, rata şomajului n-a crescut decât foarte puţin. În contextul unor scăderi drastice a producţiei de aproximativ 30-40%, chiar de 50% în industria oţelului, ar fi trebuit ca numărul şomerilor germani să crească la peste 5 milioane, dacă s-ar fi recurs la concedieri masive. Asta nu s-a întâmplat. Am rămas la o rată a şomajului de 10%, faţă de ţări ca Spania sau Irlanda unde acesta s-a ridicat la 20% pentru că am folosit instrumente de flexibilizare a pieţei muncii, precum scurtarea timpului de lucru. Dacă n-am fi făcut asta, raportul scădere de producţie/şomaj ar fi fost de 1