Intelepciunea puterilor mici este sa se orienteze spre acea putere care le serveste interesele cel mai bine, lasand morala la o parte!
Am gasit, am preluat, prelucrat si transpus in realitatea politica a anului 2010, o excelenta analiza de politica externa facuta de Silviu Brucan, intr-o discutie din 1992, cu, pe-atunci, ministrul de Externe Nastase, viitorul ministru Melescanu si dl. I.V. Sandulescu, unul dintre marii liberali post-decembristi!
Ce mai inseamna politica externa?
Exista in prezent o credinta si o apetenta a publicului ca, tot ceea se face de catre guvern, trebuie sa fie transparent, deschis opiniei publice, sa se spuna adevarul. Si nu pentru ca poporul nu stie ca politica externa e un domeniu al "delicatului" si al "compromisurilor subtile", ci pentru ca, pur si simplu, electoratul nu mai are incredere in nimic din ceea ce face guvernul. Pur si simplu ii cere sa se "dezbrace", la fiecare minut, sa vada daca nu ascunde ceva interese meschine.
Insa, politica externa are doua laturi - una pentru opinia publica si una pentru viitorul national. Ce se face pentru interesul national nu este intotdeauna de domeniul public. Si nu pentru ca publicul nu ar merita sa stie, ci pentru ca, odata cu publicul ar putea afla lucrurile "delicate" si destinatarii politicii externe. Doar populistii pretind ca totul trebuie sa fie facut public. Realistii spun ca lucrurile trebuie doar sa fie facute. Apoi explicate. In aparenta un sofism de sorginte totalitara, dar toate oranduirile s-au folosit mereu de acest instrument de factura ne-democratica.
Politica externa presupune, mereu, un tip de actiune care nu va coincide cu principiile moralei sau principiile pe care o tara le afirma public. Natura politicii externe cere acest lucru. Daca nu, ne pierdem timpul!
Marile puteri se conduc dupa principiul "divid