Poliţist, popă şi vameş, astea sunt cele mai tari job-uri de la noi. Poliţia împarte dreptatea mai părtinitor chiar şi decât "fluieraşii" din campionatul intern de fotbal. Popa ştie toate vorbele şi manevrele din parohie. Chiar e parte la măgăriile şefului de post, pe care-l spovedeşte la şpriţuri lungi, ce ţin de la Lăsata secului până la ziua de sărbătoare.

Dar tatăl tuturor e vameşul. E stăpân pe hotarul ţării. Dimineaţa, când se dă jos din pat, primul lucru pe care şi-l spune este "pe aici nu se trece!". E tare tipul. Conduce o maşină cumpărată la mâna a doua, lucru ce îl incomodează vizibil. Îşi poate permite un Touareg. Dar bate la ochi. Nu-şi face vacanţa în România, iar nevastă-sa, funcţionar pe la stat, stă mai mult degeaba. Ar fi chiar culmea să lucrezi la stat şi să nu stai degeaba. E împotriva firii. Are şi un dicton după care îşi ghidează fiecare mişcare, după care îşi aranjează fiecare şuviţă de păr. Ceasul ticăie, diurna merge! Puterea financiară a familiei o deţine bărbatul, că doar d-aia e bărbat, să facă "lovele". De ce s-a însurat? Ca să aibă cine să-i facă mâncare. Ea de ce s-a măritat? Ca să aibă cine să-i aducă bani acasă.

În căminul conjugal e o armonie totală. Odrasla învaţă cel mai bine din clasă, dar părinţii sunt îngrijoraţi că nu îi place să cânte la pian. Ceea ce e chiar nasol. Au cumpărat deja pianul, şi lucrul ăsta îl ştie tot cartierul pentru că l-au băgat în casă cu macaraua, direct pe geam. Era şi păcat să-şi ia aşa ceva şi să nu afle vecinii. Numai că vecinii stau acum liniştiţi. Fiul de vameş nu doar că nu cântă la pian, dar face crize de epilepsie dacă se atinge de "taste". Adică de clape, dar dacă el le zice taste, nu-şi permite nimeni să-l contrazică. Doar e băiatu' lu' mama, cea care îl alintă "Bebică" pe bărbatul său. Astea sunt însă lucruri intime şi nu ne putem permite să intrăm cu bocancii în