În România anului 2010, se pomeneşte din nou despre genocid. Sursa: EVZ
În primul rând, într-o moţiune de cenzură în care Mihai Eminescu şi Naum Ciomu sunt siliţi să tragă la căruţa opoziţiei pentru a da jos guvernul ticălos. Trist e însă că în locul acestuia nu vrea să vină nimeni, întrucât liberalul autopropus premier Crin Antonescu pune nişte condiţii (ce păcat, creşteau iarăşi lefurile şi pensiile!), iar social-democratul Victor Ponta s-ar angaja la guvernare doar dacă ar avea „suport popular”, deşi acela s-a împărţit deja, democratic, la precedentele alegeri parlamentare, sau facem repede altele, mai bune?
Genocidul e şi pe buzele lui Corneliu Vadim Tudor, la o îndrăgită emisiune de sinteză de la Antena 3, preşedintele PRM ameninţând cu depunerea unei plângeri penale împotriva preşedintelui Traian Băsescu, cel despre care europarlamentarul putea afla din revista pe care o conduce că oricum nu prinde sfârşitul mandatului.
Nu în ultimul rând, cel mai influent jurnalist al României postdecembriste avertizează sumbru că politicienii care vor vota legile austerităţii vor trimite la moarte nişte oameni din familii care au bugetari şi pensionari.
România băsesciană zugrăvită de domnu’ Popescu seamănă ca două picături de apă cu România ceauşistă: „Mii, zeci de mii vor muri. Nu vor avea alimente, bani de încălzire, bani de medicamente”.
Vorbim despre genocid fără să-l dezgropăm pe dictatorul executat din acest motiv sau să menţionăm deciziile de neurmărire penală din dosarele Mineriadei, ci doar pentru că guvernul, aşa cum fac aproape toate din Europa, vrea să strângă cureaua.
Nici măcar n-a apucat să o facă. Dar, de fapt, pentru omul de rând pe care-l lasă rece acordul cu FMI nu contează dacă legile austerităţii vor intra în vigoare luna aceasta sau vor intra mai târziu, sub o altă formă: tot extrem d
