În trecute vremuri, femeile aveau puteri importante în obţinerea unei slujbe. Neputînd să deţină o dregătorie sau o funcţie în aparatul de stat, ele mijloceau de cele mai multe ori pentru soţi, amanţi, feciori, nepoţi. Frumuseţea sau doar îndemînarea în „netezirea patului“ sînt răsplătite de bărbaţi „generoşi“ cu ceea ce e un bun al tuturor, adică cu slujbe la stat. La mijlocul secolului al XIX-lea, Constandin Sion relatează cu vervă despre răsplătirea unui tip de favoruri cu alt tip de favoruri, despre „femeile rele de muscă“, dar destul de inteligent pentru a şti să obţină beneficii din astfel de servicii prestate. Aşa că mulţi bărbaţi s-au căpătuit „roi de curul muierilor“.

Catinca Paiu, „cea mai frumoasă femeie ce putea fi“ în Moldova, dar cam „rea de muscă“, reprezintă „norocirea“ fraţilor pe care îi împinge în diferite posturi. Săftica este amanta logofătului Costache Conachi care „dezgustîndu-se de ea că făcea copii“ o mărită cu unul Tincă pe care are grijă să-l facă căpitan de tîrg ca nu cumva „ţiitorica“ să moară de foame. Fiul acestei Săftica, Petrache, „după ce au slujit pă la mai mulţi boieri“, se însoară cu ţiitoarea vornicului Ilie Kogălniceanu şi „prin mijlocirea“ acestuia „s-au făcut sardar şi revizor la departamentul dinăuntru“. Iancu Pavlov îşi datorează carierea soţiei sale, Tarsiţa, care, „rea de muscă, au mijlocit prin muşteriii ei de au făcut pe bărbatu-său sărdar, revizor a visteriei şi mai în urmă revisor a vorniciei bisericeşti“. Antonache Ambelicopolu ajunge cu stare şi în slujbe tot graţie soţiei, frumoasă, care ştie pe lîngă cine şi cum să mijlocească, astfel încît să nu moară în sărăcie. Şi îngurduluirile merg pînă sus, sus de tot, pînă la domniţa Marghioara Sturdza, „fămeie ră foarte de muscă“, care se înnădeşte cu unul Grigore Plitos şi „spre recunoştinţa îndatorirei ce-i făcea adesea Pletosu“ îi ridică feciorii în diferite dr