Fără mari pretenţii şi fără glume de prost gust, „S-a sfârşit cum a-nceput" e o comedie care aduce aminte de filmele vestiţilor comici de la începutul secolului XX.
La sfârşit de stagiune, Naţionalul bucureştean a ieşit cu o nouă premieră. E vorba de o piesă a irlandezului Sean O'Casey. Nu este una dintre piesele importante ale acestui dramaturg socialist, implicat în mişcarea naţionalistă irlandeză, cunoscut pentru lucrările în care descrie viaţa din suburbiile din Dublin. Este pur şi simplu o comedie fără pretenţii. Chiar şi regizorul Horaţiu Mălăele ne îndeamnă să nu căutăm nu ştiu ce sensuri ascunse în acest spectacol. E doar o comedie care aduce aminte de filmele cu Stan şi Bran. Iar cei doi interpreţi (Mihai Constantin şi Daniel Badale) chiar seamănă fizic cu faimoşii comici americani.
Dar e un fel de aventură cu Stan şi Bran mai puţin ritmată, lentoarea aducând uneori spectacolul într-o zonă apropiată de absurd. E un spectacol cu multe gag-uri ingenioase atât din punct de vedere al scenografiei, cât şi al interpretării actoriceşti. E o comedie la care nu se râde tot timpul în hohote, dar asta e cu atât mai bine pentru că, în acest fel, spectacolul capătă şi o dimensiune tragică. Sau măcar dramatică. E un joc de-a râsu-plânsu în care ca spectator te întrebi dacă îţi poţi permite să râzi de personaje şi de acţiunile lor sau mai degrabă să le compătimeşti.
În „S-a sfârşit cum a-nceput", soţul şi soţia, două personaje dintr-o Irlandă rurală din prima parte a secolului XX, au o dispută pe tema cine are cele mai multe treburi de făcut în cursul unei zile: soţia care munceşte pe lângă casă sau bărbatul care se ocupă cu munca la câmp? Pentru o zi fac schimb de roluri. Soţia pleacă la cosit, iar bărbatul rămâne să se ocupe de treburile casnice. La munca din casă, el este „ajutat" de un vecin venit în vizită. De fapt, venit pentru a
