Săptămîna trecută, Gabriela Vrânceanu-Firea şi pedelistul Cristian Boureanu s-au bălăcărit ca două mahalagioaice în emisiunea Ştirea zilei. Nu am să reproduc schimbul lor de replici pentru că ar însemna să mă scald şi eu în zoaiele lor. N-aş fi adus în discuţie nici măcar episodul respectiv, dar el este reprezentativ pentru spaţiul public de la noi pe care-l reflectă televiziunile, pentru nivelul discuţiilor din talk-show-uri. De fapt, am amintit de scena din emisiunea Ştirea zilei, pentru a o pune în balanţă cu altceva: săptămîna trecută, în România au avut loc două evenimente cu adevărat remarcabile. Festivalul de film TIFF de la Cluj-Napoca şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Am mers doar pentru o zi la TIFF, la Cluj-Napoca, şi am fost de-a dreptul fascinat de efervescenţa oraşului din timpul festivalului. Se întîmplau multe lucruri simultan (proiecţii de filme, concerte, dezbateri), iar publicul venea în număr mare la fiecare. La intrările în cinematografe, înaintea începerii filmelor, lumea se strîngea de ziceai că-i o manifestaţie de stradă – şi existau destui care rămîneau pe-afară. Şi nu, nu era vorba de filmul Avatar sau de proiecţia vreunei producţii hollywoodiene, ci de filme de artă, unele dintre ele destul de dificile. Eu am reuşit să văd Medalia de onoare a lui Călin Peter Netzer şi Aurora lui Cristi Puiu (film care mi-a plăcut foarte mult), iar la Prea tîrziu de Wim Wenders nu am putut intra, pentru că nu am avut grijă să mă aşez din vreme la coada de la intrarea Cinematografului Republica.
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş
Amicii care s-au dus la Sibiu mi-au povestit că şi acolo era acelaşi entuziasm al publicului. Ba, mai mult, la spectacolele lui Eugenio Barba, Peter Brook sau Silviu Purcărete a fost nevoie să vină jandarmii
