Sa sedem si sa cugetam ... traim pare-mi-se in Romania numai ca asta nu ne ocupa neaparat tot timpul. De ce? Pentru ca avem parte de realitati diferite ce ne ofera o optica diferita asupra cotidianului.
Una este Romania politica, alta este cea culturala si cu totul diferita cea sociala. Nimic nou pana aici, numai ca banalul ne caracterizeaza ca popor, asa ca trebuie sa-l tratam cu deosebit respect. Culmea banalitatii e domnia sa Politica, ce pe zi ce trece devine tot mai prezenta in viata noastra, ajungand practic sa avem relatii aproape intime cu dumneaei.
Substantivul propriu cu iz aproape familiar "Romania" isi schimba structura si asistam, pe zi ce trece, la o rescriere a sa cu "i" din "i", asa cum bine ii sade unui cuvant ajuns la maturitate ... politica.
Acest ultim termen se comporta ca un virus. Odata intrat in noi ne imbolnaveste, ne transforma, ne condamna la o alienare plurivalenta capabila de lupte seculare care dureaza mai mult sau mai putin de 30 de ani, in functie de anumite afinitati avute cu viata de apoi.
Iar partea oarecum amuzanta a acestei activitati consta in multumirea cu care o practicam, asta desi cunoastem de mici efectele deloc pozitive ale domniilor lor virusii, mai cu seama daca sunt produsi de catre concetatenii domniilor noastre, oamenii.
Un comentariu interesant pe Ziare.com era de felul urmator "Un cutremur vine si trece, dar ce facem cu clasa politica pe care o avem de 20 de ani si nu putem scapa de dansa?". Aceasta intrebare o aud de exact acelasi numar de ani invocati in interogatia cu pricina, dar ce m-ar interesa cu adevarat ar fi raspunsul.
Saptamana aceasta, eternul si fascinantul nostru Guvern si-a asumat raspunderea pentru pachetul de legi menite sa aduca Romania cu picioarele pe pamant. Cu tam-tam, tinuta de rigoare si discurs pe masura, dl prim ministru
