Păi, cred că avem cam aşa: părinţi tineri şi părinţi bătrîni, copii mai mici şi mai mari – conservatori şi nonconformişti în ambele categorii. Probabil că aveţi sau aţi avut cunoştinţe care s-au schimbat total după primul copil. Evident, fără ca nimeni să fi avut pretenţia să împartă acelaşi program ca-n anii de libertate şi să bată cluburile cot la cot cu dvs. Dar poate că v-aţi întrebat ce face ca o femeie extrem de inteligentă să ajungă la un vocabular semiarticulat în comunicarea cu pruncul şi la un fond lexical de maximum cîteva zeci de cuvinte, care începe cu „lăptic“ şi se sfîrşeşte cu „somnic“.

„Mămicile“ de genul ăsta au poze cu copilul, peste tot: avatare pe Messenger şi Facebook, wall-paper-ul de pe computer, ecranul de la mobil. Pe stil vechi, e tipică scena cu arătatul fotografiilor alb-negru cu un copil grăsan şi nud, culcat eventual pe o blăniţă pe un proletar „recamier“ (copilul trebuie să fie de faţă cînd fotografiile sînt arătate şi trebuie să aibă în jur de 17 ani). În aceeaşi categorie a mîndriei de a afişa o operă de artă personală e şi plimbatul pe la rude, unde mătuşi cu degete încovoiate de artrită vor ciupi, fără să-şi ia seama cît de tare, obrajii bucălaţi ai copilului. Scena e perfect valabilă şi la slujbă la părinţi, unde colegii lor se vor comporta la fel. Copilului i se va vorbi de parcă ar fi sărac cu duhul, nu doar mic. Adulţii vor scoate sunete şi vor face grimase inimaginabile: gura ţuguiată, ochii holbaţi, degete fluturînd în faţa micului om. Omuleţul va sfîrşi plîngînd de frică.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Desigur, sînt şi părinţi relaxaţi, care se vor purta (cel puţin în public) absolut firesc în relaţia cu copilul lor. La extremă – pentru cei cu o viziune mai conservatoare – veţi găsi aceşti părinţi pe o terasă şi pe copil de-a buşilea explorînd încălţă