Ceea ce este coniacul pentru Franţa, scotchul pentru Scoţia sau vodka pentru Rusia, e, pentru China, Maotai.
Maotai este un spirt alb (bai jiu) cu o tărie de 38, 43 sau 53 de grade, distilat din grîu (xiao mai) şi din sorg (gao liang) – o cereală înrudită cu costreiul, temuta buruiană, şi folosită în Europa ca furaj sau la împletitul măturilor. Scepticii şi cîrtitorii l-ar porecli de îndată, pe drept cuvînt, „rachiu de mătură“.
Maotai-ul autentic se fabrică numai în localitatea cu acelaşi nume, în provincia sud-chineză Gui Zhou. Rachiul dulceag de moşmon, distilat în acest loc încă din primul secol al dinastiei Han, ar fi strămoşul maotai-ului de astăzi, devenit popular în întreaga Chină la începutul secolului al XIX-lea, în dinastia Qing, şi cunoscut în restul lumii abia după 1915, cînd a obţinut medalia de aur la Expoziţia internaţională Panama-Pacific de la San Fancisco.
Intensa şi inconfundabila aromă a acestei băuturi poartă un nume: jiàng. În chineză, termenul descrie aroma unui sos din păstăi sărate de soia şi făină de grîu. Vizibil descumpăniţi, europenii încearcă zadarnic să o descrie, asemuind-o cu izurile amestecate de grajd, solvent, brînză veche şi ţuică. Mai analitici şi nu mai puţin intrigaţi de straniul miros, japonezii au separat, prin analiza cromatografică a distilatului, 230 de arome distincte.
Un lucru este cert: maotai e făcut din gao liang şi din xiao mai. Rimează şi e foarte bun.
P.S. La Bucureşti, Maotai se poate găsi în Dragonul Roşu 5, la primul etaj. Negociaţi aprig; costă de două-trei ori mai mult decît în China.
Ceea ce este coniacul pentru Franţa, scotchul pentru Scoţia sau vodka pentru Rusia, e, pentru China, Maotai.
Maotai este un spirt alb (bai jiu) cu o tărie de 38, 43 sau 53 de grade, distilat din grîu (xiao mai) şi din sorg (gao liang) – o cereală înrudită cu costreiul, temuta buruia
