În cumplita noapte de 17 spre 18 iunie, cunoscutã şi ca Rusaliile negre, mai mult de 40.000 de bãnãţeni au fost deportaţi în pustietatea Bãrãganului. S-a întâmplat la câteva zile dupã ce peste 30.000 de oameni din Basarabia şi Bucovina de Nord avuseserã aceeaşi soartã, în Siberia, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1951.
Astãzi, peste 2.600 de foşti deportaţi din Timiş s-au adunat într-o comunitate a memoriei, Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bãrãgan din Timişoara, iar mãrturiile acestora mai pot încã reda în formã vie amintirile durerilor prin care au trecut şi pe care, deseori, şi le-ar dori definitiv îngropate.
“Proprietari” de ţãruşi numerotaţi
În noaptea de Rusalii, în 17 spre 18 iunie 1951, peste 40.000 de persoane din 300 de localitãţi din Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi au fost evacuate din case, în baza unor liste, pe care era scris numele celor care trebuiau deportaţi. Majoritatea aveau o “vinã” comunã : erau chiaburi. Acestora li s-au alãturat foşti membri în forţele armate germane, cetãţeni strãini, rude ale refugiaţilor, simpatizanţi ai lor, oficialitãţi demise, rude ale contra-revoluţionarilor şi toţi care i-au sprijinit, activişti politici şi pentru drepturile cetãţeneşti, lideri ai grupãrii etnicilor germani. Planul era – dupã cum s-a descoperit ulterior într-un document de 93 de pagini, redactat în 1956, la Timişoara,– “igienizarea Banatului”. Au fost urcaţi în vagoane de marfã şi transportaţi, laolaltã cu animale şi o mânã de bagaje, câte au putut lua înainte de plecare, în Câmpia Bãrãganului.
Vasile Fantaziu, din Jimbolia, acum secretarul Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bãrãgan Timişoara, avea 19 ani atunci. Îşi pãrãsea pentru a doua oarã casa pentru un loc necunoscut. Cu câţiva ani înainte, fugise, împreunã cu familia lui, din Basarabia, pentru a nu fi deportaţi de sovietici în Siberia. “Am mers patru - c
