Încă ne amintim bine cum, într-una din serile revoluţiei, în direct la TVR, Victor Rebengiuc a pus pe masă un sul de hîrtie igienică, recomandîndu-le celor care mai vorbesc la televizor să se şteargă întîi la gură. Gestul a rămas antologic. Iar dacă telespectatorii l-au înţeles, nu acelaşi lucru se poate spune despre mulţi dintre oamenii de televiziune de atu unci. Chiar dacă unii şi-au făcut mea culpa, au continuat apoi să se murdărească în lunile şi anii ce au urmat revoluţiei.

Cu timpul, generaţiile s-au schimbat, iar televiziunile s-au înmulţit ca ciupercile. Studiourile lor au fost umplute de oameni tineri ce păreau entuziaşti şi dădeau speranţa că pot fi şi profesionişti. Totuşi, tentaţia de a te murdări pe „sticlă“ pare un dat al acestor locuri. Cea mai recentă împrospătare a fenomenului s-a petrecut (la mai bine de 20 de ani de la gestul lui Rebengiuc) la emisiunea Gabrielei Firea. E deja notoriu dialogul în care aceasta l-a întrebat pe deputatul Cristian Boureanu (care încerca să deturneze discuţia), dacă a „mîncat ceva stricat înainte de emisiune“, iar el a răspuns că a mîncat ce a găsit pe masă „ce mîncaţi dumneavoastră în fiecare seară aici“. Au urmat replicile cu „mucii-n freză“, cu amanţii şi aşa mai departe. DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Toate astea se întîmplă nu doar pentru că sîntem o ţară plină de ţaţe şi mahalagii, nu doar pentru că trăim într-un loc în care fără cei şapte ani de acasă poţi ajunge politician sau jurnalist, nu doar pentru că spoiala unei educaţii se şterge la prima provocare. Aşa ceva se întîmplă şi fiindcă televiziunile sînt prost construite, pentru că şefii şi patronii lor n-au auzit şi nici nu vor să audă de vreun fel de reguli jurnalistice; pentru că moderatorii şi şefii lor nu ştiu şi nu vor să-şi selecteze invitaţii dintre cei capabili să poarte o discuţi