Enunţul din titlu nu poate fi surprinzător pentru nimeni, pentru că noi, cu toţii, ştim asta. Şi totuşi, citindu-l, nu avem cum să nu tresărim... Şi nu de revoltă... Ci pentru că sună ciudat... Nimeni nu ni-l spune aşa. Realitatea respectivă am auzit-o mai degrabă sub alte forme, de regulă, aceea că "România consumă mai mult decât produce." În discursul de luni al premierului Boc, rostit în plenul Parlamentului la asumarea răspunderii guvernamentale, acesta ne-a amintit de patru ori că noi, românii, "consumăm mai mult decât producem." De multe ori suna ca un reproş adresat cetăţenilor care, probabil, ar fi trebuit să pună capul în pământ cu ideea că s-ar fi dedat la cine ştie ce excese. Asta, după ce în urmă cu doar câţiva ani li se spusese: "Să trăiţi bine!".
Pe unii băncile i-au ajutat să trăiască bine pe datorie, dar acum acest "Să trăiţi bine!" pare a se răzbuna infinit mai dureros decât orice răsplată din perioada anterioară. Şi Emil Boc a răsucit cuţitul în această rană. Românilor li se spune cu totul altceva: "Trăiţi prea bine!". Văzută la nivel macro, realitatea pare a fi aceasta, însă numai pare. Pentru că distribuţia resurselor şi accesul la bunăstare din societatea românească sunt din cale-afară de inechitabile şi ne trimit cu gândul mai degrabă la ţările bananiere decât la statele Uniunii Europene pe care pretindem că am vrea să le copiem.
România, într-adevăr, consumă prea mult comparativ cu cât produce. Ne-o spune deficitul comercial. Ne-o spune deficitul de cont curent. Ne-o spune deficitul bugetar. Ne-o spun liniile de credit contractate de băncile comerciale româneşti de la băncile-mamă. Ne-o spune escaladarea datoriei publice. Din când în când, o mai aflăm şi din presiunea pe moneda naţională. O realitate usturătoare la nivel macro ce trebuie corectată. Cu eforturi. Cu sacrificii. Cu viziune.
La ultimul capitol pare însă că stăm
