Cine se intreaba ce nevoie avem de atatea biserici, daca tot nu pricepem ce se petrece in Casa Domnului, are, in sfarsit, un raspuns: cand vor intra toate institutiile statului in vrie, politicienii se vor napusti langa altar, cerand indrumare si dreapta judecata.
Daca scenariul pare o aiureala, nu va repeziti, ca nu-i departe. Ca toate sa fie clare, taman a intrat in blocaj Curtea Constitutionala, paznicul-diriginte al suprematiei Legii fundamentale.
Si daca nici cea mai inalta instanta a patriei, cea care stabileste daca presedintele poate adresa mesaje politice, daca nesocoteste Constitutia sau daca are dreptul sa-l puna pe Boc la loc chiar daca nu este sustinut de majoritate, basca niste ANI, lustratii si memorandumul cu FMI, nu mai are balanta in dinti, ce pretentii sa mai ai de la vanzatorii de legume? Noroc ca astia nu contesta amenzile si nu ridica exceptii. N-au avocati care sa-i invete cum sa intinda procesele pana magistratii ies la pensie si sunt inlocuiti de unii noi, care nu cunosc dosarul.
Acuma, cu CCR in stare de paralizie, o premiera nu numai pentru statele civilizate, dar si pentru alea in care cetatenii voteaza in chiloti si margele, ne putem astepta la orice: sa se deschida deasupra Romaniei o gaura de stratul de ozon care sa respecte la milimetru frontierele, sa inventam betonul care se toarna in sus sau robinetul de la care curge tarie, ca sa stie si poporul asta o treaba: decat lucid si nefericit, mai bine muci si multumit.
Cata importanta are CCR pentru aceasta mereu tanara democratie rezulta clar din inclestarea politica iscata din cauza expirarii mandatelor a trei judecatori. Nu este vorba ca fiii cei mai destepti ai natiunii, trimisi in Parlament la munca grea, si-ar recunoaste incompetenta in adoptarea unor legi necontradictorii, si ar avea nevoie de CCR ca sa le limpezeasca, sa le explice c
