Recenta decizie irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie (ICCJ) de a obliga Ministerul Mediului şi al Pădurilor (MMP) să elibereze acordul de funcţionare pentru barajele de la Cetate şi Corna arată că, în cele din urmă, nu numai politica, dar şi economia a ajuns să fie administrată prin decizia instanţelor judecătoreşti.

Intens decredibilizate,criticate, subfinanţate, dar şi îndeajuns de protectoare cu propriii corupţi,instanţele judecătoreşti se arată a fi unul dintre puţinele motoare alesocietăţii rămase în stare de funcţionare. Epopeea acestor avize, pe care MMPar fi trebuit să le elibereze încă din 2007, în urma deciziei propriei comisiiformate din specialişti, dovedeşte că RMGC este şi ea victima nu numai aONG-urilor în căutare de obiective pentru a-şi justifica existenţa, dar şi aunei administraţii incapabile şi nedoritoare să aplice legea. Dacă în ceea ce priveştechestiunile patrimoniale lucrurile pot fi interpretabile, cel puţin până într-unpunct, în ceea ce priveşte siguranţa barajelor de la Corna şi Cetate, aşa cumle-a proiectat Montgomery Watson Harza din SUA, cea mai importantă companie deprofil din lume, lucrurile există sau nu, proiectul corespunde sau nu normelorromâneşti şi europene. Decizia Comisiei Naţionale pentru Siguranţa Barajelor(CONSIB) din aprilie 2007 arată că proiectele corespund normelor invocate, şidoar tergiversarea excesivă a procedurilor de acordare a avizului de siguranţăa determinat compania să acţioneze ministerul în judecată. Astfel s-au mai spulberatdouă dintre miturile pe baza cărora este construită campania de denigrarepublică a proiectului. Primul căzut este mitul justiţiei “prietenoase” cuopoziţia, sursă doar a unor decizii de natură să blocheze toate demersuriletehnice de aprobare a investiţiei. Până nu demult, “apărătoriineînfricaţi” ai patrimoniului doar din localitatea Roşia Montană, pentru căpatrimoniul