Mă duceam azi spre poştă şi, în drum, am văzut un panou uriaş pe care scria „MAI APROAPE DE TINE“ şi, sub panou, un dric vechi (marca Ford) – în stînga fiind o dugheană cu „Servicii funerare complete“. Reclama era pentru Metro, dar un Metro nu prea vizibil, astfel încît mai aproape de mine mi s-a părut dricul şi mi-a adus aminte de una dintre ultimele cărţi pe care le-am citit, Nimicul de temut a Julian Barnes. Un jurnal. Autorul renunţă la splendidele sale artificii stilistice şi, într-un stil inteligent-sincer-disperat, vorbeşte despre moarte. Prin ricoşeu, despre deşertăciune. O carte-manual pe care o recomand omului care citeşte de 20 de ani Levantul. Cred că anumiţi directori în halate albe din serviciile secrete îi aduc în fiecare dimineaţă cîte un cuvînt scris mare pe un carton şi omul, acoperindu-şi cu palma cînd un ochi, cînd pe celălalt, încearcă să-l silabisească. În acest mod, va citi cartea lui Barnes pînă la sfîrşitul lumii.

Întorcîndu-mă de la poştă cu o carte-n plic, am trecut din nou, dar din sens invers, pe lîngă dric şi am văzut că are volanul pe dreapta, probabil că-i este greu să depăşească atunci cînd merge cu o sută pe oră pentru morţi preocupaţi să-şi ocupe locul cît mai devreme, cînd soarele încă nu străluceşte pe cer, şi-atunci nu depăşeşte şi întîrzie, locul e ocupat de alt mort, nimeni n-ar putea bănui cîte probleme creează un volan britanic, cîte bătăi cu coroane mortuare, bomboane de colivă şi aşchii din sicrie.

Cum tot era dimineaţă şi aerul răcoros îmi intra în urechi, m-am decis să trec şi pe la mama, stă în blocu-n care-am locuit vreo 30 de ani, lîngă cimitirul Izvorul Nou. Chiar lîngă porţile aşezămîntului, am remarcat un Audi A4 pe luneta căruia scria cu litere albe şi perfect ordonate „Cumpăr popi şi schelă“. Dinspre cimitir nu răzbătea nici un zgomot, nici un ciripit de păsărele, nici un vuiet, m-am gîndit că s-o