Margot Fonteyn (1919-1991) a fost nu doar steaua cea mai strălucitoare din istoria colosală a „The Royal Ballet“, ci chiar balerina absolută a secolului trecut. Era deja o celebritate cînd a dansat pentru prima dată cu Rudolf Nureyev în Giselle, pe 21 februarie 1962, la cîteva luni după ce marele rus a rămas în Occident. La sfîrşitul spectacolului, cînd ovaţiile îi copleşeau în faţa cortinei căzute, Nureyev a îngenuncheat şi i-a sărutat mîna. Pentru următorii 17 ani au format un cuplu de vis. Tatonau perfecţiunea cu o expresivitate amuţitoare. Nureyev era fascinat de ea, Fonteyn era inspirată de el. DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace În 1955, Margot Fonteyn s-a căsătorit cu Roberto E. Arias, un panamez flamboaiant, trăitor frenetic, caracterizat drept playboy, de anumite publicaţii, deşi, dacă rămînem oneşti, omul era mai mult decît atît. Arias era fiul unui fost preşedinte al Republicii Panama, iar cei obişnuiţi să descifreze complicatele genealogii politice ale Americii Latine spun că alţi trei bărbaţi din familia sa au ocupat, pentru intervale de timp diferite, fotoliul suprem în ţara lor. Toată viaţa lui, Arias a pendulat pasional între avocatură, diplomaţie şi politică. În 1964 a fost ales în Adunarea Naţională şi, două luni mai tîrziu, a fost împuşcat de un amic în urma unei dispute politice, la un colţ de stradă. A fost serios rănit, a stat în spital un an şi jumătate şi şi-a petrecut tot restul vieţii paralizat, într-un scaun. A murit în 1989. Biografii par de acord că tentativa de asasinat din 1964 nu a schimbat mare lucru din personalitatea lui Roberto Arias. Pînă la moartea sa, sublima lui soţie era mereu dublată de adoratoare resemnate cu rolul de amantă. Se cunoaşte cel puţin un caz dramatic: o anume doamnă, mereu prezentă în anturajul lui Arias, a fost în asemenea măsură devastată de vestea mo