O ţară care până nu demult era pe lista neagră a FIFA, Africa de Sud, găzduieşte acum primul Campionat Mondial de pe continentul negru. Iar ediţia 2010 este o ocazie pentru FIFA de a demonstra că toate sloganurile de tipul „fotbalul uneşte lumea" sau „sport anti-rasism" nu sunt doar nişte vorbe goale.

Multe s-au schimbat în ultimii 20 de ani în Africa de Sud. Competiţiile sportive au fost şi ele o modalitate prin care această ţară a încercat să depăşească statutul de „paria" în ochii lumii. În 1995 a avut loc aici Cupa Mondială la Rugby, iar în 2003 şi 2007 au avut loc două competiţii mondiale de cricket, dar organizarea turneului final al Campionatului Mondial este cu siguranţă cel mai important eveniment organizat vreodată de Africa de Sud.

Din momentul în care această ţară a fost desemnată organizatoarea ediţiei 2010, într-o licitaţie la care au participat doar ţări africane - Egipt şi Maroc - mass-media internaţională s-a interesat nu numai de stadiul de (re)construcţie a stadioanelor sau despre mersul calificărilor, ci şi despre marile probleme sociale cu care se confruntă această ţară: de la traficul de fiinţe umane până la numărul mare de persoane infectate cu HIV, de la miile de reportaje despre sărăcie şi nemulţumirile populare care susţin că o mare parte din banii destinaţi protecţiei sociale au fost trimişi către construcţii necesare Campionatului Mondial la grevele muncitorilor şi dărâmarea unor zone locuite. Dar fotbalul, alături de rugby, este aproape un cult naţional. Privitul meciurilor la televizor şi jocurile de pe maidane sunt uneori singurele forme de distracţie pentru mili­oane de copii şi tineri. Aici însă, poveştile de succes despre cum au sărit unii copii din locuiţele lor de carton la statutul de vedetă internaţională datorită fotbalului încă nu au apărut. Din cauza politicii sale, Africa de Sud nu a avut dreptul ca selecţio