Mamă, fiică şi bunică. În Craiova, trei suflete trăiesc de pe o zi pe alta, împovărate de datorii şi fără nici o speranţă că soarele va mai străluci şi pe strada lor. Vârsta, indiferenţa sau pur şi simplu ghinionul au făcut din viaţa acestor femei un adevărat iad.

Se pregătea să plece la şcoală. Se îmbrăcase la repezeală în veşnicii blugi cu care a făcut şi iarna, şi primăvara. Trăsese un tricou pe ea - din fericire, încă îi venea de anul trecut. Şi o pereche de papuci cumpăraţi de maică-sa din cel mai ieftin magazin. Îşi ordonase manualele pe pat, în ordinea preferinţelor, le scuturase, ştersese, golise de orice hârtiuţă şi le aşezase într-o pungă de plastic curată. Trebuia să le predea la şcoală. Sunt ultimele zile din acest an, când se încheie mediile, se duc cărţile. Apoi, în mai puţin de o săptămână, începe vacanţa. Altă vacanţă în care Mădălina va sta acasă... Oftează. Nu vrea să se gândească acum la asta. Dar parcă nu o lasă foşnetul mării, zgârietura nisipului, îmbrăţişarea soarelui. Le are întipărite în memorie de acum câţiva ani, când mama ei a dus-o câteva zile să vadă marea. Da, atunci era altfel. Atunci mama ei lucra.

Concediată pentru că a născut

Prima dată, Mirela Catană a fost concediată de la Oficiul de Cadastru. Era în concediu de maternitate, tocmai o născuse pe Mădălina. Pe deasupra, mai era şi în divorţ cu soţul. În aceeaşi situaţie cu ea - proaspătă mămică - se mai aflau vreo câteva femei, colege de serviciu, tinere şi fericite că-şi ţin în braţe copilul dorit. Au simţit că le fuge pământul de sub picioare când au primit, pe neaşteptate, hârtia: „se impunea“ concedierea lor din „lipsă de activitate“.

Şocul a fost mare. O vreme nu a avut nici un loc de muncă. Şi-a crescut copilul cum a putut, din şomaj şi din ce îi mai dădea tatăl ei - croitor şi om muncitor, chiar dacă se apropia de 80 de ani. Locuia într-o