Clujul poate reuşi ce nu au reuşit Craiova, Timişoara, Ploieştiul sau Braşovul.
Sunt clipe în care o echipă are nevoie mai mult ca oricând de suporterii săi. Sunt zile în care un oraş trebuie să stea alături de o echipă.â
La ora la care scriu acest text, joi seara, 21.00, mai sunt doar 38 de ore până ce va începe pentru Universitatea Cluj meciul decisiv, meciul de totul sau nimic. Un meci uriaş, o partidă cât tot campionatul care se încheie şi, mai ales, un meci pentru tot campionatul ce va veni. Nu sunt automatisme sau clişee, însă “U” joacă mâine viitorul în faţa copiilor care, în anii ce vin, vor bate mingea în faţa blocului, la colţul străzii sau pe tăpşanul de la marginea comunelor şi satelor din Cluj şi Transilvania. Dacă “U” nu câştigă mâine, şansa ca să vedem copii, şcolari sau adolescenţi în tricouri alb-negre va fi din ce în ce mai scăzută... La fel cum, atunci când noi înţelegeam pentru prima dată ce înseamnă fenomen fotbalistic, a contat bucuria din tribunele bătrânului Moina, a contat excelenţa Craiovei Maxima, victoria Stelei lui Ducadam la Sevilla, bătăliile lui Mateuţ, Lupu, Lupescu sau Andone cu Omonia Nicosia sau Anderlecht Bruxelles ori atmosfera nebună de sub Podul Grant pentru Rapiduleţul lui nea’ Rică, astăzi, cei ce fac cunoştinţă cu fotbalul cunosc acest fenomen tot mai mult în urma atmosferei create în Dealul Gruia, unde performanţele CFR-ului din ultimii patru ani sunt o realitate incontestabilă şi, tocmai de aceea, aplaudabilă. Pentru părinţii, bunicii şi fraţii mai mari va fi tot mai greu să-i convingă pe puşti că fotbalul poate însemna o singură literă care sintetizează în ea o istorie impresionantă. E în firea lucrurilor ca performanţa să fie mai strălucitoare şi mai captivantă decât istoria sau tradiţia. în nici un caz, nu trebuie reproşat nimănui nimic şi nu trebuie privit nimic cu patimă. Clujul poate, are forţa necesară ş
