În istoria de mai bine de 100 de ani a tangoului, putem vorbi, foarte pe scurt, de trei momente. Primul, când acest gen muzical, cântat în pieţe şi în bordeluri, specific clasei inferioare, a cucerit scenele din Buenos Aires, apoi pe cele din Paris şi Londra, devenind o modă mondială. În anii '60-'70, când „epoca de aur" a tangoului începuse să apună, Astor Piazzola a lansat al său revoluţionar „nuevo tango", împărţind publicul în două tabere: una sedusă de noua muzică, alta profund dezamăgită. Şi asta pentru că Piazzola a combinat ritmurile tradiţionale ale tangoului cu muzica clasică şi jazz, rezultatul fiind un tango sofisticat şi elegant. În anii '90, tangoul intrase iarăşi în sertar, în aşteptarea unei alte idei, a unei alte interpretări, care va fi dată de Gotan Project, trupa înfiinţată de argentinianul Eduardo Makaroff, francezul Philippe Cohen Solal şi suedezul Christoph Müller.
Noul mileniu se poate caracteriza şi prin naşterea multor produse hibrid, aşa că Gotan Project a adaptat „tradiţionala" muzică argentiniană cerinţelor şi modei secolului al XXI-lea. Controversatele experimente ale lui Piazzola, în care a amestecat tangoul cu jazz-ul, au reprezentat punctul de plecare şi pentru Gotan Project. Iniţial, au vrut să testeze un mix între tango şi muzica electronică, însă nu au vizat o experienţă comercială, ci mai degrabă una artistică. Au evitat clişeele atât din tango, cât şi din muzica electronică şi, în 2001, au lansat „La Revancha Del Tango", album vândut în peste un milion de exemplare, care i-a făcut renumiţi pentru modul inovator în care au reinventat tangoul şi l-au readus la modă. Albumele ce au apărut în următorii zece ani nu au făcut decât să sublinieze că Gotan Project a iniţiat o a doua revoluţie în tango, trupa reuşind să aducă acest gen ignorat în cluburi şi discoteci şi să-l facă accesibil publicului tânăr. Asta n
