Pe la începutul anilor ’80, ministrul francez al culturii, Jack Lang, a întreprins cîteva demersuri substanţiale pentru a ameliora accesul publicului larg la manifestările culturale. Prin acest program de „democratizare a culturii“ au luat naştere Sărbătoarea Poeziei, Noaptea Muzeelor, apoi Sărbătoarea Muzicii şi, în cele din urmă, Noaptea Galeriilor. Două principii stau la baza acestui concept: gratuitatea şi adresabilitatea. Ideea a servit drept model în numeroase ţări europene.
Vineri, 11 iunie, are loc la Bucureşti Noaptea Albă a Galeriilor. Organizatorii (curatori şi galerişti independenţi) promit „un circuit ludic, liber, prin 40 de locaţii dedicate expunerii şi promovării artei contemporane, în care expun peste 140 de artişti“, „un tur de forţă prin concerte live, performance-uri, expoziţii, ateliere deschise şi spaţii alternative“. La ediţia de anul trecut am putut constata cît de vie poate fi (măcar pentru o noapte) scena artelor vizuale din Bucureşti. Tot atunci m-am simţit, pentru prima oară, dezarmat în faţa unor „obiecte“ (culturale) inclasabile. Creaţia contemporană şi mai ales ambalajul sub care ne este prezentată sînt pline de capcane: ambiguitatea noţiunii de „originalitate“, complicaţiile termenului de „contemporan“, instabilitatea ierarhiilor valorice pot provoca vizitatorului indigestie. Arta nouă pare uneori de neînţeles, dacă nu e mediată de un ghid.
DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB
Hans Belting este unul dintre cei mai importanţi istorici de artă din spaţiul german. Autor a două volume monumentale de teoria artei (Artă şi cult şi Florenţa şi Bagdad. O istorie vest-estică a privirii), el conduce proiectul de cercetare GAM (Global Art and the Museum) al Centrului pentru Artă şi Tehnologii Media din Karlsruhe. El este de p
