Anul trecut, înainte de alegerile europarlamentare, am avut un sentiment straniu de inadecvare. Era o conferinţă cu candidaţii pentru europarlamentare, pe care am organizat-o, astfel încît am putut face agenda discuţiilor. Şi am întrebat partidele reprezentate acolo ce ar trebui să se întîmple cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) în viitor. MCV a fost o modalitate inedită în istoria UE prin care statele membre au dorit să se asigure că promisiunile făcute de România şi Bulgaria înainte de aderare vor fi respectate, în cazul României cele ce ţin de reforma justiţiei şi de combaterea corupţiei. Au trecut trei ani şi Mecanismul nu a încetat, rapoartele regulate ale Comisiei constată ceva progrese, dar şi mari probleme, sancţiunile ataşate MCV nu sînt activate, dar nici monitorizarea nu încetează. MCV se prelungeşte mai degrabă de la sine. În aceste condiţii, toate partidele reprezentate la conferinţa de care vorbeam doreau în mod oficial încetarea MCV. Motivele erau diferite şi pot fi sintetizate cam aşa: PD-L (şi preşedintele Băsescu în mai multe declaraţii publice) doresc încetarea MCV pentru că această monitorizare afectează statutul României ca membru al UE. PSD acceptă acest argument, dar aduce şi critici de fond asupra MCV în sine, spunînd că oricum nu trebuia instituit de la bun început.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?

Chiar dacă motivele sînt diferite, consensul partidelor pentru încetarea MCV m-a cam surprins.La nivel politic, doar Monica Macovei a spus ferm că Mecanismul trebuie păstrat. Poate că eram eu cu totul în afara curentelor de gîndire publică? Poate, nu aveam de unde să ştiu. Dar acum am. Ideea mi-a venit stînd de vorbă cu Marina P