Pentru că e criză, se vorbeşte mult despre bani. În diverse feluri. Premierul Emil Boc cîntă, de cînd s-a format guvernul, refrenul despre „salariile şi pensiile nesimţite“, dar, în loc să rezolve aberaţia (adică excepţia, adică privilegiul, adică existenţa unor pensii disproporţionate), a ajuns acum să taie şi din pensiile „simţite“. Analiştii şi comentatorii economici vorbesc – cu puţine excepţii – prea tehnic, reuşind cu greu să iasă din jargonul lor profesional. Sînt cîţiva buni jurnalişti economici şi bloggeri care reuşesc să „traducă“ pe înţelesul publicului ce se întîmplă cu criza, cu băncile, cu deficitele publice, cu moneda euro. Dar ei scriu – totuşi – pentru un public educat şi dornic să înţeleagă ce se petrece în lume. DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Ştirile, în schimb, au audienţă de masă. Iar ştiriştii noştri, dacă tot le-a dat dl Boc subiectul pe tavă, s-au apucat să dea la televizor liste, tabele şi grafice colorate cu salariile din sistemul public. Am văzut de mai multe ori, zilele trecute, mai ales la televiziunile de ştiri – căci pe ele de ce le-avem, de ce sînt ele specializate în aşa ceva, nu? – nişte făcături jurnalistice de genul: un ministru are atîta, dar un consilier al ministrului poate avea de 4 ori mai mult, în timp ce preşedintele ţării are atîta, iar directorul de la compania de stat cutare atîta. Cu tabele pe perete şi un jurnalist vivant care dădea din mîini şi din priviri spre cifre. Cam asta era toată ştirea. Neurmată de nimic, deşi, jurnalistic vorbind, ar fi fost necesare nişte comentarii şi explicaţii, astfel încît bietul public să nu rămînă cu eventuale întrebări fără răspuns: de pildă, de ce consilierul are mai mult decît şeful său, nu-i ilogic? Pentru că e legea prost concepută? Ca să cotizeze mai mult la partidul care l-a numit? Sau: de