- Politic - nr. 568 / 10 Iunie, 2010 Ajuns in fruntea fugarilor din PSD si PNL, in partidul cataratorilor si saritorilor dintr-o barca in alta, deputatul Marian Sarbu, presedintele UNPR, a facut-o cu un singur scop, tragand cu ochiul spre unul dintre scaunele Puterii: sa ajunga ministru al Muncii. Nu se spune, oare, ca scopul scuza mijloacele?! Il cunosc bine, inca din anul 1992, din prima legislatura a Parlamentului postdecembrist, si nu mi-a inspirat niciodata incredere. Il banuiam, fapt confirmat, ca fiinta lui e bantuita doar de un soi de oportunism politic, cel al intereselor personale. Oportunism de care a dat dovada si cu trei zile in urma, cand, intrebat daca "independentii" lui, din UNPR, vor vota motiunea de cenzura, a anuntat, pe un post de televiziune, ca ei se vor abtine de la vot. A doua zi a revenit. Adica, s-a schimbat... schimbarea! Doar cu o seara inainte, penibilul Marian Sarbu trambita ca nu vor participa la vot. Dupa ce (asa se spune!) i s-a fluturat pe sub nas un posibil viitor dosar penal, despre niste matrapazlacuri, a doua zi anunta ca voteaza impotriva motiunii de cenzura! O clara mostra de oportunism! Cica, o face pentru "stabilitatea politica a Romaniei!" Zau? Pentru "stabilitate"? Nu cumva, ghidandu-se dupa "politica giruetei"? Asta, da, consecventa! Inscris in randul profitorilor de partid, nici el nu face exceptie, grabit sa apere, din interes personal, masuri cu efect drastic, demolator asupra romanilor! LAZAR LADARIU - Politic - nr. 568 / 10 Iunie, 2010 Ajuns in fruntea fugarilor din PSD si PNL, in partidul cataratorilor si saritorilor dintr-o barca in alta, deputatul Marian Sarbu, presedintele UNPR, a facut-o cu un singur scop, tragand cu ochiul spre unul dintre scaunele Puterii: sa ajunga ministru al Muncii. Nu se spune, oare, ca scopul scuza mijloacele?! Il cunosc bine, inca din anul 1992, din prima legislatura a Parlamentului po