Boală care apare în copilărie, ambliopia sau ochiul leneş, cum mai este numită, trebuie depistată şi tratată cât mai devreme. În lipsa tratamentului, poate surveni pierderea vederii la ochiul afectat.

Ambliopia reprezintă scăderea acuităţii vizuale a unui ochi normal din punct de vedere structural. Există unii factori fa­vorizanţi ai ambliopiei, printre aceş­tia numărându-se diferenţa de dioptrie dintre cei doi ochi sau lipsa de paralelism a ochilor. Acestea afectează funcţionarea normală a sistemului vizual, creierul ignorând imaginile neclare. Prin urmare, vederea la ochiul neutilizat se va deteriora din cauza suprimării căii vizuale.

Ambliopia nu este congenitală, ea putându-se însă manifesta chiar din primele luni de viaţă. De cele mai multe ori, ambliopia apare la copiii cu vicii de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism), cu strabism sau cu cataractă congenitală. Ambliopia poate afecta un ochi (unilaterală) sau pe ambii (bilaterală).

Se poate vindeca

Dacă boala este diagnosticată şi tratată înainte de şase ani, există şanse mari de redare a vederii la ochiul afectat şi chiar de vindecare completă. În funcţie de stadiul afecţiunii şi de vârsta pacientului, tratamentul poate dura între câteva luni şi câţiva ani. Pentru diagnosticarea ambliopiei, medicul verifică acuitatea vizuală, fuziunea imaginii şi mişcările globilor oculari.

Semne care ar trebui să-i alerteze pe părinţi

Pentru că ambliopia poate apărea la câteva luni, când copilul nu poate „coopera" cu medicul oftalmolog, este important ca părinţii să fie atenţi la semnele care pot indica prezenţa bolii:

- ochii nu fixează acelaşi punct;

- o pleoapă căzută, care acoperă ochiul în totalitate;

- închide frecvent un ochi;

- ochii nu privesc simultan spre aceeaşi direcţie;

- are mişcări anormale ale capului (coborâre, ridicare);