Cum te îndrăgosteşti de o ţară? Ca de un om, adică din întâmplare, ar fi răspunsul spontan. Circumstanţele decid pentru tine, plasându-te în proximitatea geografică sau spirituală a acelei ţări, şi atunci revelaţia se produce, cu consecinţe pentru toată viaţa.
Există vreo predestinare în astfel de întîlniri? De la o vîrstă încolo, începi să crezi că da.
A apărut de curînd în Brazilia prima monografie serioasă consacrată relaţiilor româno-braziliene, urmărite din noaptea istoriei şi pînă astăzi. Ea este scrisă de profesorul Ático Vilas-Boas da Mota şi poartă titlul Brasil - România, pontes culturais (titlul ne dispensează de traducere). Viaţa autorului pare ea însăşi extrasă dintr-un film brazilian. Licenţiat în Lingvistică romanică al Universităţii din Rio, profesorul Ático s-a interesat de limba română încă de cînd avea doar vreo 20 de ani şi îşi pregătea licenţa; apoi s-a îndrăgostit de română - dragoste la prima vedere, inexplicabilă şi intensă, potrivit vîrstei la care evenimentul avea loc. Deşi s-a consacrat apoi şi altor domenii ale Literelor, româna i-a rămas pasiunea principală.
A urmărit toate conferinţele şi activităţile în cercurile culturale ale exilului românesc din Brazilia anilor '50; a participat la primele cursuri de vară pentru străini, organizate la Sinaia în 1960 de Universitatea bucureşteană; i-a cunoscut atunci pe Iorgu Iordan, Emil Petrovici, Al. Rosetti şi a rămas în legătură cu ei decenii la rînd; i-a citit pe toţi scriitorii români importanţi şi mai puţin importanţi, a achiziţionat cu aviditate cărţile româneşti disponibile, a luat legătura cu aproape toţi românii care au trecut prin Brazilia de-a lungul anilor. Cînd pasiunea devine acaparantă, ea orbeşte! A strîns an de an materialul pentru ceea ce avea să formeze compactul volum de 1100 de pagini ieşit acum de sub tipar. Viaţa lui Ático Vilas
