I. Care ar fi palmaresul dumneavoastră personal – cu 3-5 premii, cu titulaturile (titlurile) şi motivaţiile respective –, pentru tot ce aţi văzut/ auzit/ citit/ trăit la Cluj, la TIFF 9? II. Aţi putea compune şi un antitop, pentru zonele eventual gri, violet sau altfel colorate, din ce aţi văzut/ auzit la TIFF 9? Florin BARBU:„Cel mai bun eveniment cultural din România“
I.1. Fără nici o urmă de îndoială, pe locul întîi a fost, este şi va rămîne proiecţia absolut specială cu Metropolis. Pe lîngă faptul că am văzut varianta integrală a filmului lui Fritz Lang, adică şi cele vreo 20 de minute găsite la Buenos Aires, perfect integrate în ceea ce era deja o capodoperă, am avut privilegiul unei vizionări fundamentale. Muzica pe care a pregătit-o muzicianul german Antonio Bras (rămas fără voce) şi care a acompaniat filmul a adus, într-un mod hipnotic, Metropolis în zilele noastre, cu obsesia bolnavă pentru perfecţiune şi cu goana neîntreruptă către utopiile de tot felul. Dacă, la început, am fost niţel contrariat de sonorităţile electronice, oarecum repetitive, în orele în care muzica lui Bras m-a bîntuit, am ştiut că, pentru acum, nu putea fi nimic mai potrivit. Iar despre film „decît“ atit: montaj, tăieturi, scenariu, joc al actorilor, regie, subiect, adică tot ceea ce ne face să dăm cu adjectivu’ la filmele de zi cu zi, a fost spus încă din 1927. Şi tot pe primul loc, reîntîlnirea cu Alex. Leo Şerban. 2. Pe locul al doilea aş pune chiar... TIFF-ul. Pur şi simplu, a fost cea mai bună ediţie. Selecţia filmelor, proiecţiile în aer liber, palmaresul, organizarea, invitaţii, discuţiile, voluntarii, totul este la superlativ. OBRIGADO Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov şi tuturor celorlalţi care articulaţi, de nouă ani, cel mai bun eveniment cultural din România! 3. La egalitate, două filme româneşti, pentru că nu vreau să fac o departajare inutilă. În ordine alfabe