Deşi penitenciar vine de la „penitenţă“, adică „regret“, „părere de rău“, Nuţu Cămătaru, interlopul eliberat miercuri din închisoarea Jilava, părea a fi orice altceva, dar nu un om spăşit. Superbul cal negru care l-a aşteptat în faţa închisorii era un exemplar demn de garda călare a reginei Elisabeta a Marii Britanii. Porumbei albi au fost sloboziţi în cinstea proaspătului eli-berat. Toate, simboluri ale puterii şi ale regalităţii. Cât de puternic mai este astăzi Nuţu Cămătaru nu putem şti, dar rege cu siguranţă a rămas.
Condamnat pentru sechestrare de persoane, proxenetism şi înşelăciune, Nuţu Cămătaru a petrecut doi ani în închisoare. Fratele său, Sile, este tot după gratii, într-un dosar de crimă organizată, iar fiul acestuia este închis pentru trafic de droguri. Familia Cămătarilor, a căror poreclă vorbeşte despre felul în care şi-au dobândit averea, are în Bucureşti o grădină zoologică privată, precum se cuvine unei familii regale. Inima regatului lor se află în cartierul Ferentari, iar numărul supuşilor iubitori nu este cunoscut de nimeni. Căci da, supuşii lui Nuţu Cămătaru sunt iubitori.
Jurnalistul italian Roberto Saviano a lucrat ani buni sub acoperire pentru a-şi documenta lucrarea. „Gomora“ (ed. Univers, 2009) a devenit una dintre cele mai bune cărţi de nonficţiune publicate vreodată în Europa, subiectul principal fiind regatul organizaţiei mafiote napoletane, Camorra. Într-unul dintre capitole, Saviano descrie stupefiat ataşamentul miilor de colaboratori ai Camorrei napoletane. Nimeni nu vrea să vorbească, dar nu neapărat din frică, ci din fidelitate. Camorra are grijă de toţi membrii săi: de la cel mai umil soldat, până la cei mai importanţi locotenenţi. Dacă un membru este ucis în timpul unei operaţiuni, familia victimei primeşte o sumă de bani – echivalentul unui ajutor social – din partea Camorrei. Venitul zilnic a mii de familii depinde de