Motto: George Orwell:

„Dimineaţa, în cadă, cea mai bună clipă din zi, mă gândesc la torturi pentru duşmanii mei."

Arthur Koestler:

„Nostim, pentru că eu, când sunt în cadă, mă gândesc la torturi pentru mine însumi."

Opera este singura care contează, susţin criticii. Si totuşi apar întruna biografii ale marilor scriitori, unele dintre ele, cum este Koestler - Odiseea literară şi politică a unui sceptic din secolul XX, de Michael Scam-mell, după decenii de documentare.

în cazul lui Arthur Koestler, autorul romanului care a răscolit conştiinţele mai profund decât orice altă creaţie literară din secolul trecut, schimbând crezuri politice, întorcând din drum rătăciţi şi chiar, se spune, împiedicând venirea la putere a unui guvern comunist în Franţa în 1946, tot ce-a fost, a trăit, a gândit şi a făptuit scriitorul explică de ce a scris ceea ce a scris atunci când a scris. Cu gândul la el, George Steiner a scris,: „Există bărbaţi şi femei care par să întrupeze vremurile în care trăiesc Biografiile lor devin cumva preponderente şi fac mai vizibile pentru noi, ceilalţi, forţa şi semnificaţia epocii "

S-a făcut observaţia că nici o ţară nu revendică şi nu are motive să revendice opera lui Koestler ca parte a tezaurului ei literar. în 2005, centenarul naşterii lui n-a fost marcat vizibil nici în Anglia, nici în Statele Unite, nici în alte ţări. Originar din Budapesta, scriitorul şi-a făcut studiile la Viena, s-a stabilit pentru o vreme în Palestina, a domiciliat alternativ în Germania, în Uniunea Sovietică, în Franţa şi în Statele Unite, a devenit cetăţean britanic. Vorbea multe limbi, se simţea pretutindeni acasă, a colindat ca reporter întreaga lume şi s-ar putea spune că a fost primul cetăţean al unei lumi a viitorului, lumea globalizată.

Nu i-a scăpat nimic, nici un nume mare din