Vistierul regelui Ludovic al XIV-lea definea operaţiunea de taxare ca fiind asemănătoare cu jumulirea unei gâşte: trebuie să obţii cât mai multe pene cu cât mai puţine sâsâieli din partea celui taxat. Atracţia taxelor mai mari pentru bogaţi (ipotetic aducătoare de „pene“ multe) îşi are obârşia în vremuri imemoriale, iar România n-a dus niciodată lipsă de oameni care se cred Robin Hood. Jefui­rea, „în numele poporului“, a baronului pe cal cu pun

Vistierul regelui Ludovic al XIV-lea definea operaţiunea de taxare ca fiind asemănătoare cu jumulirea unei gâşte: trebuie să obţii cât mai multe pene cu cât mai puţine sâsâieli din partea celui taxat. Atracţia taxelor mai mari pentru bogaţi (ipotetic aducătoare de „pene“ multe) îşi are obârşia în vremuri imemoriale, iar România n-a dus niciodată lipsă de oameni care se cred Robin Hood. Jefui­rea, „în numele poporului“, a baronului pe cal cu punga de galbeni a fost înlocuită cu propuneri de taxe aplicate bogaţilor. Poporul înfometat vrea sânge! Propunerile de tip Robin Hood vin, în primul rând, de la stânga. PSD a propus revenirea la impozitarea progresi­vă, uitând că domnul Tănăsescu a fost primul care a propus cota unică de 19%, în 2004 - aducând nişte argumente foarte solide. În 2005, ca urmare a introducerii cotei unice, sumele din impozitul pe profit au crescut, nu au scăzut. Un alt exemplu: un deputat PSD propune un impozit automat de 0,5% din avere pentru cei care au peste 500.000 de euro. Dacă s-ar aplica, să vedeţi câte soacre şi mătuşi s-ar îmbogăţi peste noapte cu fix 499.000 de euro, pentru a scăpa de impozit! Există însă şi propuneri tip Robin Hood venite de la dreapta. Asociaţia Oamenilor de Afaceri a propus un impozit suplimentar în domeniul energetic. O propunere similară adusă în 1991 în faţa Congresului American a fost taxată de Alan Greenspan drept „marxistă“. În România, ne putem întreba cel mult