Nu țin minte data exactă, însă pe la începutul anilor `90 cablul s-a înfipt pentru totdeauna în televizoarele românilor. Odată cu el au năvălit și minunatele programe italienești, cu emisiuni pline de gagici în costume de baie, filme de serie B dublate în italiană, fotbal din Serie A, reclame la spaghetti etc. Românii s-au uitat atât de mult la toate astea, încât cei cu abilități pentru limbi străine au învățat italiana la perfecție.

Ce a urmat la noi știm bine: show-uri cu pițipoance și cocalari, fotbal din liga lu` mitică, emisiuni despre oamenii din fotbal, sinteze inutile ale zilei, politică și prost gust cât cuprinde, pe toate canalele, pentru toată lumea.

Nu cred în conspirații puse la cale de politicienii și mogulii noștri, pentru un brainwash complet, interesat și bine țintit. (Știu, campaniile electorale sunt altă poveste). Dar cred în lipsa de imaginație, în lipsa de creier și, mai ales, în lipsa de clasă a celor care au condus și conduc televiziunile din România. Și mai cred în ambiția maniacală a unora de a face tone de bani vânzând NIMIC.

Gata, n-am energie, timp și chef să vorbesc despre toate astea, ci de fapt am vrut să vă invit la un film care se anunță foarte interesant. Filmul este documentar, se numește Videocraţia (Videocracy) și vine duminică la Elvira Popescu, de la ora 20:00, direct de la TIFF. Iata cum se prezintă el la catalog:

În Italia un singur om a dominat imaginea timp de mai bine de trei decenii. Mai întâi ca magnat TV, apoi ca premier, Silvio Berlusconi a creat un sistem perfect bazat pe entertainment TV şi politică. A influenţat ca nimeni altul conţinutul televiziunilor comerciale din Italia. Posturile sale, faimoase pentru excesul de fete aproape goale, sunt privite de mulţi ca o oglindă a propriilor sale gusturi. În Videocraţia, regizorul Erik Gandini se reîntoarce în ţara natală pentru a dezvălui din inter