Maria Alina e un copil cuminte. "Un copil serios", o descrie diriginta clasei a VII-a de la şcoala din Rădăuţi, unde fetiţa merge la cursuri. N-a fost tot timpul aşa, însă în cinci ani s-a maturizat enorm. În 2005 a ajuns pentru prima dată la spital. I se umflaseră nişte ganglioni în zona gâtului şi a mers la control. După analize amănunţite, medicii de la Institutul Oncologic din Cluj au pus diagnosticul - Limfom Kodgkin. Un cancer al sângelui. Ganglionii au fost operaţi şi, jumătate de an, Maria Alina a stat în spital, conectată la perfuzia cu citostatice.

"A văzut multe în spital. Boala şi tristeţea celor de acolo i-au răpit bucuria firească a copiilor", povesteşte prof. Cristina Ieşan, diriginta fetiţei. La finele lui 2005, boala a intrat în remisie. Maria a reuşit să-şi încheie anul şcolar şi a mers mai departe. Anual se ducea cu părinţii la Cluj pentru control. La nici doi ani după ce crezuseră că au scăpat de coşmarul numit cancer, medicii le-au spus că boala a revenit. A urmat o nouă serie chinuitoare de chimioterapie. "Era vacanţa de vară din 2007 şi nu i-au fost afectate studiile. Mama ar fi vrut s-o retragă de la şcoală, ca să nu o mai împovăreze cu un stres în plus, dar am sfătuit-o, am rugat-o chiar, să nu o facă. Mariei îi place şcoala, plângea când nu putea să vină, şi este un copil foarte bun. Are note mari şi munceşte, îi place să înveţe", o descrie diriginta.

Fetiţa cu ochii luminoşi a rămas fără păr din cauza tratamentului, se simţea rău, dar avea puterea să-şi încurajeze părinţii. Când colegii ei spuneau că visează să devină fotbalişti sau doctori, Maria Alina spunea stins: "Dacă mă ajută Dumnezeu să fiu sănătoasă, tot ce îmi doresc e să am o familie. Şi un loc de muncă, unde să fac treabă bună. Atât".

Cel mai mult îi place matematica, spune diriginta ei. Din anii care au trecut, scade lunile în care a stat în spital,