Un text al dramaturgului Tankred Dorst, scris în 1994, vorbeşte suprarealist despre însingurare. Retragerea din lume, din viaţa soaalăîn propria carapace personalizată, înseamnă un univers populat cu tot, dar cu tot ce te poate defini, cu tot ce te preocupă, cu acele obiecte care sînt prelungirile eu-lui.

„Herr Paul" este o piesă care povesteşte, cu încetinitorul, ca într-un film, despre lumi paralele, despre cum se construieşte în realitatea mare, o realitate mică, după modelul celebrelor păpuşi ruseşti. De la mare spre mic, mai mic. Poate pînă aici să nu fie nimic ieşit din tipare. În fond, mai mult sau mai puţin, fiecare dintre noi caută cumva să clădească o asemenea construcţie atunci cînd agresiunea exteriorului devine sufocantă. Autoizolarea temporară sau secvenţială nu conduce neapărat şi imediat spre însingurare. Se păstrează poteci de acces către realitate, către zbuciumul cotidian, atîta vreme cît sîntem angrenaţi în el şi cît alimentează sursele de existenţă. Dar Paul şi sora sa Luise au tăiat legăturile. Trăiesc singuri pe insula lor, o locuinţă minusculă, ciudată, un soi de spaţiu apocaliptic în dimensiuni reduse. Şi asta le este suficient. Vîna de scriitor al lui Tankred Dorst alege de data asta miniatura. După revărsările şi fantasticul fluviu din „Merlin", în „Herr Paul" merge pe linii mici, trasee mici, repetitive, spaţiu mic, închis, cocoşat de obsesii şi de aglomerarea lor în obiecte. Aş spune că aceste piese sînt cei doi poli ai operei lui Dorst, extremele, dacă vreţi, care îl particularizează. Arta dialogului naşte mici poeme, imagini ce zboară ca nişte fluturi, ieşind din orice tipare. Ludicul se amestecă cu o tehnică specială a absurdului, iar desenul este perfect suprarealist. Poate că aici, în acest text, se simte cel mai tare, pe decupaje, structura absurdului, apropierile de Beckett sau de Ionesco. Poate că aici, în acest