In anul 1555, calugarii din Venetia inventau un sport, stramosul tenisului de azi: loveau cu palma o minge. Devenind dureros, au inceput sa foloseasca bate si sa conceapa primele variante de rachete. La finele secolului XIX, un galez avea sa vina cu ideea unui joc pe atunci numit "Sphairistrike", care, cativa ani mai tarziu, devenea tenisul de iarba. Primul campionat de la Wimbledon, sau mai exact al clubului "All Lawn Tenis Club" (Clubul Tenisului de Camp) avea sa fie organizat doar pentru a strange bani sa repare masina care mentinea iarba scurta si neteda. Cititi aici povestea clubului de tenis de la Wimbledon, inainte de a reprezenta campionatul care strange azi 80 de milioane de lire in doua saptamani.
Competitia anuala de tenis la Wimbledon a evoluat de la o un sport intr-o gradina cu flori - de la prima infruntare din 1877, pe care o priveau doar doua sute de spectatori - la un turneu pe bani multi, vizionat de milioane de oameni din toata lumea si privit ad-hoc de aproximativ 500,000. Florile si conceptul de gradina au ramas insa: peste 50,000 de plante, printre care 10,000 de petunii si 2,500 de hortenzii dau impresia spectatorilor ca au iesit la picnic.
Povestea turneului de la Wimbledon
In anul 1868, galezul Major Walter Clopton Wingfield a venit cu un sport nou la "All England Lawn Tennis and Croquer Club” din Wimbledon, Londra, si anume "Sphairistrike”. In 1877, Clubul isi schimba putin numele, devenind "The All England Croquet and Tennis Lawn Club”, odata cu deschiderea primei competitii de tenis, pe atunci "Lawn Tennis Championship” (Campionatul Tenisului de Camp). Majoritatea regulilor jocului s-au pastrat de atunci, cu exceptia detaliilor de genul inaltimea fileului, distanta de la linia de serviciu la fileu, latimea terenulii.
Singura competitie din acel an a fost de simplu masculin, castigata de Spencer Gore
