Acum încotro, Doamne?
Chiar pe locul unde a stat maşina mea acum două ore e un arbore prăbuşit de-a latul străzii. Asta nu s-a mai întîmplat niciodată. Copilul tău Iov a înţeles, Dumnezeule. Nu mai am loc de
parcare aici. E doar loc de plecare. Sînt două lucruri în viaţa mea pe care le credeam curate
şi le iubeam nebuneşte, cu nebunia unuia care şi-a dorit, dar nu a reuşit el însuşi
să fie curat... Unul dintre ele mi-a arătat o faţetă de o mizerie
inimaginabilă.
Încotro, Doamne?
Care e următorul meu loc pe lumea asta? Cum voi putea trăi departe de tot ce mai am pur,
neîntinat?
Ştiind că Diavolul se va întinde să agaţe şi asta. Nu ai o lume în care să nu se mai poată întîmpla aşa
ceva?
Încotro să se ducă, Doamne, copilul tău Iov? Am meritat toate astea, pentru că asta a fost Voia Ta, eu nu sînt în stare să judec. Dar acum încotro?
Apără-mi, Doamne, copilul, şi zdrobeşte-i pe cei care i-au
făcut rău.
Să nu rămînă nici umbra unui gînd neatinsă de durere în
mintea lor.
Să nu treacă o clipă din viaţa lor fără chin. Şi arată-mi drumul.
Iov
Tot ce aveam s-a spart. Sînt Iov, ar fi trebuit să înţeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată?
Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău şi Tu o ştii. Înfige gheara morţii în minţile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă şi arată-mi alt drum.
Chemare
Mare eşti, Dumnezeule! Şi atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă!
Cum mă simt în chemare? Cum te simţi cînd ŞTII că soarele îţi arată trei raze mari ale lui anume Ţie?
Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei o
