Nu este uşor să vorbeşti despre un poet provenind din spaţiul cultural latino-american. Pe de o parte, pentru că, la urma urmei, poezia trebuie să vorbească ea însăşi, iar pe de alta deoarece sunt cunoscute vitalitatea şi expresivitatea cu adevărat remarcabile aduse în lirica secolului XX de marii poeţi hispanici, dintre aceştia fiind suficient să amintim doar câteva nume cum sunt cele ale lui César Vallejo, Pablo Neruda, Alfonso Reyes, Gabriela Mistral sau Jorge Luis Borges. În plus, există o dificultate suplimentară dacă ne referim la spaţiul cultural columbian, pentru că, în afară de Eduardo Carranza, membrul cel mai de seamă al grupării literare "Piatra şi cerul" (afirmată la Bogotá după 1935, odată cu destrămarea avangardismului în această ţară), sau de Álvaro Mutis, din opera căruia au fost traduse în româneşte, acum câteva decenii, Poemele lui Maqroll el Gaviero, nu se cunosc, din poezia acestei ţări, cel puţin la noi, în mod real, prea multe.
În acest context, lirica lui Manuel Cortés Castañeda e menită a deschide o uşă sau, poate, mai bine zis, un soi de metaforică (şi poetică) fereastră către această parte de lume. Autorul, născut în Rivera, Columbia, îşi susţine în Spania, la Universitatea Complutense din Madrid, teza de doctorat referitoare la formele liricii moderne, punând accentul pe opera lui Álvaro Mutis, iar actualmente e stabilit în Statele Unite ale Americii, unde predă literatură hispano-americană contemporană la Eastern Kentucky University.
Volumele de poezie pe care le-a publicat până acum, Note marginale (Spania,1990), Lipirea anunţurilor interzisă (Spania, 1991), Cutia cu nedreptăţi (Chile, 1995), Oglinda celuilalt (Franţa-Columbia, 1997-1998), Aperitive (Mexic, 2004), Clic (Mexic, 2005), Delicte minore (Columbia, 2006), la fel ca şi poemele care i-au fost incluse în antologii, de exemplu Drum paralel (Spania, 1993), Călătorii din a
