Sibiul în timpul Festivalului Internaţional de Teatru te împinge la sminteală. La ora 19.00 se termină "Întrebările" lui Peter Brook (la sala Studio, din clădirea Casei de Cultură, foto 1), tot la 19.00 începe "Oedip", la Teatrul Radu Stanca. În acelaşi timp, pe pietonala care dă în Piaţa Mare, trei spectacole de stradă, concerte, mimă... Dincoace, lângă "Podul minciunilor", în nişte uriaşe corturi albe, se lansează o carte. Lumea se năpusteşte dintr-o locaţie în alta ca să nu rateze nimic. Bulimia devine molimă. Dramatică, desigur! Mulţi tineri fac coada la intrările în sală, în speranţa unui loc în plus. Când alergi, cu sufletul la gură, ca să nu pierzi replica de deschidere a nu ştiu cărui spectacol, bubuitul butoaielor metalice ale unor toboşari moderni (gen Sistem, foto 2) îţi sporeşte anxietatea. E ca răpăitul ăla solemn şi ticălos al tobelor care anunţă o execuţie sau care vestesc asediul (la chamade). Exagerez, dar nu o fac decât ca să sporesc efectul teatral. Ca să rămân în atmosferă. Iar atmosfera explodează seara, când cei de la Transe Express (o trupă de "tambours"-acrobaţi din Franţa), căţăraţi pe nişte suporturi (asemănătoare, dacă vreţi, sculpturilor mobile ale lui Calder) ridică, la propriu, arta percuţiei mai aproape de cer.

Artele focului, la vreme de ploaie

Există spectacolele pentru toată lumea, cele de stradă, şi care, probabil, contribuie decisiv la recordul general de privitori: 35.000 zilnic (din care majoritatea sunt adunaţi de concertele nocturne din Piaţa Mare susţinute de Vama, Cargo, Holograf, Direcţia 5 etc.). Nu ştiu dacă cifra medie estimată de către organizatori a fost atinsă, dar aplauzometrul meu intuitiv, atunci când rătăcesc pe străzile Sibiului, îmi spune că da. Chiar dacă în primele zile de festival a plouat (foto 3). Mulţi sunt vilegiaturişti, mulţi - locuitori ai urbei, nu puţini sunt invitaţii FITS