Scindarea ţării şi independenţa principalei sale regiuni, Flandra, au monopolizat campania electorală şi slăbesc şansele ca Belgia să aibă un guvern funcţional după alegerile de duminică.

Regatul care adăpos­teşte instituţiile europene şi euro-at­lantice trece în această duminică prin alegeri generale, al căror rezultat pare imposibil de prezis, într-atât vechile coduri ale convieţuirii politice şi etnice din Belgia au fost date peste cap în actuala campanie electorală. Pentru prima oară, scindarea ţării şi independenţa principalei sale regiuni, Flandra, au fost teme ale unei campanii electo­ra­le. Tot pentru prima oară, un partid care întruneşte cel mai mare număr de intenţii de vot în Flandra şi-a anunţat ca obiective ofi­ciale abolirea monarhiei, obţinerea independenţei Flandrei şi, implicit, dispariţia Bel­giei. Până acum, doar extrema dreaptă (partidul Vlaams Belang) cerea oficial acest lucru, însă în ultimele luni na­ţio­naliştii din Niew-Vlaamse Alliantie (Noua Alian­ţă Flamandă, N-VA, a popu­­listului Bart De Wever) au urcat foarte mult în sondaje,fi­ind astăzi, cu 25% din intenţiile de vot, principalul partid politic din Flandra. Formaţiunile politice extremiste flamande au ajuns astfel să îşi impună agenda partidelor tradiţionale, care doresc menţinerea Belgiei, chiar dacă în­tr-o formă confederală (spre de­osebire de federalismul actual). Un asemenea eveniment ar putea avea urmări neprevăzute nu doar pentru acest stat federal de dimensiuni medii, dar şi pentru întreaga Uniune Europeană.

Printre scenariile-catastro­fă este evocată plecarea din Bru­xelles a instituţiilor internaţio­nale a căror prezenţă asigură, de decenii, prosperitatea oraşului. Unii politologi au subliniat că UE nu şi-ar putea păstra cele mai importante instituţii - de la Parlament până la Comisie, trecând prin Consiliul de Miniştri, Preşedinţie şi recent-înfiinţatul Servic