Dezbaterile politice purtate în ultima vreme Europa Occidentală asupra dreptului sau a interdicţiei de a purta în spaţiul public anumite piese vestimentare islamice care acoperă faţa femeilor au pus în circulaţie, prin mass-media, termenul arab burqa.

Cuvântul apare mai ales în această ortografie, dar şi în forma burka (preferată în germană şi în spaniolă); se mai înregistrează, sporadic, şi scrierea bourka(în franceză), burca (în portugheză) etc. Limbile romanice nu au adaptat substantivul în mod unitar din punct de vedere morfologic: articolele cu aceeaşi temă din Wikipedia şi paginile ziarelor arată că în franceză se preferă femininul (la burqa), dar circulă şi o variantă masculină, în vreme ce italiana şi spaniola au optat clar pentru masculin (il burqa, el burka). Cuvântul are şi o anumită instabilitate semantică, pentru că se referă fie doar la vălul care acoperă faţa, fie la întregul veşmânt, care acoperă şi corpul - şi poate fi folosit (în concurenţă cu alte împrumuturi din arabă) fie ca termen generic, fie ca denumire specifică.

În română, termenul burqa nu este foarte frecvent, ziariştii preferând până de curând sintagma vălul islamic („Parlamentul francez va interzice purtarea vălului islamic în public", hotnews.ro, 11.05.2010) sau chiar perifrazele libere: „portul în public al vălului cu care se acoperă femeile musulmane" (Cotidianul, 3.04.2010). Nefind familiar cititorului român, termenul arab (devenit internaţional) este, de multe ori, introdus sau urmat de sintagma explicativă: „Belgia ar putea interzice complet purtarea vălului islamic burqa" (Gândul, 31.03. 2010); „o propunere legislativă ce prevede interzicerea totală a purtării vălului islamic integral (burqa)' (realitatea.net, 31.03.2010), „interzicerea purtării tradiţionalului văl musulman burqa în public" (hotnews.ro, 20.08.2009), „mai multe districte din Belgia