Nu este cea mai gravă boală pe care o poate avea un copil, dar, chiar şi asa, dermatita atopică „fură" unele dintre bucuriile copilăriei. Afecţiune cronică de tip alergic, ea creează disconfort de la vârste mici, iar tratarea ei impune o disciplină militărească.

Emanuel Lipciuc are 11 ani şi este un copil frumos şi isteţ, cu o piele curată. Stăm de vorbă cu mama şi cu medicul lui dermatolog şi îl vedem din când în când cum ia un şerveţel şi părăseşte discret încăperea. Se duce să se spele pe faţă, pentru că îi lăcrimează ochii şi îl „mănâncă faţa".

Este unul dintre gesturile pe care a învăţat să le facă pentru a ţine sub control simptomele dermatitei atopice de care suferă. După cum sunt multe lucruri pe care le evită pentru a preveni declanşarea unui puseu de boală.

Pielea pierde rolul de barieră

Cu ajutorul mamei, Emanuel ştie acum să îşi ţină singur boala sub control

Dermatita atopică apare prin alterarea funcţiei de barieră a pielii, lipsită de substanţele care-i menţin un nivel optim de hidratare. La originea bolii stă un fond atopic, adică o hipersensibilitate a sistemului imunitar, ce reacţionează anormal la alergeni. Existenţa unui caz de boală în familie creşte riscul acestei afecţiuni. Tatăl lui Emanuel are dermatită atopică, iar doi dintre fraţii băiatului o moştenesc şi ei, într-o formă mai blândă.

Boala afectează 10-20 la sută din şcolari şi, în 95 la sută din cazuri, se declanşează înaintea vârstei de cinci ani. „Dermatita atopică evoluează în pusee, iar odată cu înaintarea în vârstă, intervalul dintre pusee creşte, uneori boala putând dispărea la adolescenţă", ne spune Monica Dărmănescu, medicul lui Emanuel, specialist dermatolog la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului (IOMC) „Alfred Rusescu" din Capitală.

Afecţiunea se manifestă prin mâncărimi, uscarea pielii şi, prin apariţia unor leziuni r