În ultimul deceniu, câteva prozatoare îşi dispută în Franţa locurile de frunte în topul vânzărilor şi în preferinţele cititorilor: Amélie Nothomb, Anna Gavalda*, Muriel Barbery (traduse la noi, prima are deja serie de autor la Editura Polirom, ultima cu o minunăţie de roman apărut la Editura Nemira), le concurează Katherine Pancol (încă netradusă. ..) ori o revelaţie precum Carole Martinez (a cărei "Inimă cusută" a prezentat-o Daniel Nicolescu în ZD, acum doi ani, articol cu titlu fermecător - "Broderii pe cord deschis" şi Editura Vellant a promis traducerea pentru acest an).
Dacă Amélie Nothomb marchează ca un metronom "la rentrée litteraire" din septembrie cu un nou roman, de mici dimensiuni, rareori depăşind 200 de pagini, de fiecare dată cu o "găselniţă" sofisticată sau doar trăznită, care-l face interesant, Anna Gavalda surprinde cu romane voluminoase ("Împreună", "Cea care alină" depăşesc şase sute de pagini) sau de mici dimensiuni ori chiar volume de povestiri.
Amélie Nothomb intrigă prin "japonezării" sau fantezii livreşti, Anna Gavalda cucereşte prin personajele ei pe care ajungi să le adopţi în peisajul tău interior şi să le iubeşti. Cum îi reuşeşte? Romanul proaspăt apărut este un eşantion de farmec gavaldian, compus din prospeţime, naturaleţe şi haz: "Darul unei zile" relatează întâmplări petrecute în cursul unei singure zile (şi la ce distanţă uriaşă de faimoasa zi a lui Leopold Bloom din "Ulysse"... şi ce ironie este chiar asocierea lor...).
Subiectul se compune din drumul făcut de cele două surori (Garance şi Lola) cu Simon, fratele lor la o nuntă în familie, apoi evadarea lor, hotărâţi să-l regăsească pe al patrulea, fratele care nu ajunsese în oraşelul de provincie, la ceremonia care aduna toată familia. Ei ajung într-un sătuc din provincia Touraine, unde Vincent, fratele cel mic îşi improvizează funcţia de ghid. Brusc, se desprin