M-am mirat de slaba prezenţă la tîrgul de carte a cărţilor despre fotbal. Doar e Cupa Mondială. O antologie de vorbe mişto despre fotbal spuse în micuţa noastră cultură ar fi fost perfectă. Sau poate măcar o traducere. Se pare că editorii s-au moleşit complet, nu mai au chef să facă bani.
Aşa că, cu urechile vîjîind de vuvuzelele tîmpite şi cu vigilenţa cam adormită de meciuri deocamdată previzibile, vă recomand un articol şi o carte despre ce-au zis diverşi gînditori despre fotbal. Pentru că o treabă atît de serioasă merita mai multă atenţie. Vorba unui manager englez, fabuloasă: mă dezmagăgesc ăia care tot spun că fotbalul e o chestie pe viaţă şi pe moarte – fotbalul e mult mai mult de atît.
Despre vorbele astea am citit în articolul ăsta din WSJ . Eu zic că merită căutată şi cartea pînă nu se termină campionatul. Bine, ştiam de Camus, portar în tinereţe, şi vorbele sale cum că din fotbal a învăţat tot ce ştie despre moralitate. Dar nu ştiam că poţi folosi gîndurile lui Kierkegaard despre anxietate ca să analizezi loviturile de la 11 metri:).
Mai e acolo un eseu despre singurătate insuportabilă a arbitrului. Adevărul e că ai ce filozofa despre bietul central: fluier, deci exist. Sau: dacă vrem să ne amintim de un turneu final de prin Coreea, putem să invocăm dacă vreau să fluier fluier…
Sartre a dat-o cică pe asta:
“In a football match, everything is complicated by the presence of the other team.”
Asta ar fi din “Fotbal şi filozofie”. Poate ziariştii sportivi se vor chinui să răscolească după asemnea texte româneşti.
Cum se reflectă filozofia în fotbal pînă acum? Păi, JJ Rousseau se răsuceşte în mormînt cînd vede că nu mai are urmaşi precum “iluminiştii” Cantona şi Zidane, hehe. Borges s-ar cam ruşina de pasele prea dese ale Argentinei terminate prea des cu out.
În fotbalul românesc se vede o tradiţie filozofică slabă,
