Singura echipa dintr-o tara comunista prezenta la Mondiale revine dupa ce acum 44 de ani a uimit lumea fotbalului. Cine va fi campioana, ce jucator va fi golgeter, care va fi eroul Cupei Mondiale care deja a inceput si ce fotbalisti vor exploda pe tarimurile Veldului sud-african sint intrebari banale pentru inceput, cu zeci de raspunsuri posibile. Dar care va fi surpriza Cupei Mondiale de fotbal, stiut fiind ca nu exista editie fara surprize? Cele mai multe prognoze anticipeaza o explozie a Africii, dar surpriza ar putea fi tocmai lipsa de explozie a fotbalistilor de abanos. Este adevarat ca asistam la primul Mondial desfasurat pe continentul negru, dar - cu exceptia gazdelor - africanii nu sint invatati sa considere partea sudica a continentului drept un teren propriu. Ani de-a rindul, Johannesburg, Cape Town si, mai ales, Pretoria au insemnat locuri blestemate pentru restul africanilor, datorita acelui apartheid de neinteles chiar si pentru lumea civilizata. Sigur ca acum, dupa aproape doua decenii, majoritatea de culoare a Republicii Sud-Africane are cel mai greu cuvint in treburile tarii, insa obisnuinta este o a doua natura si capata accente ereditare dupa atita vreme. Un alt motiv de circumspectie vizavi de africani este acela ca tara gazda, chiar si ajutata, cum se intimpla mai intotdeauna, are o nationala mai mult decit modesta, care nu poate spera la mai mult decit trecerea grupelor, Algeria si Nigeria nu mai sint fortele de altadata, Camerun inseamna Eto'o si cam atit, iar Coasta de Fildes si Ghana au grupe infernale, in care au toate nesansele sa-si macine fortele. In fine, standardul unei performante africane este destul de ridicat: Camerun (in 1990) si Senegal (in 2002) au atins sferturile de finala, astfel incit o "minune neagra" poate fi sinonima doar cu o calificare in semifinale. Ceea ce nu este deloc imposibil, daca ghanezii sau ivorienii trec de gr